Dintre cei ca­re se consi­deră liberi, câți sunt cu adevărat liberi? Dacă oamenii ar fi conștienți de multitudinea prejude­căților care le bântuie min­tea, acum și mereu, luate ca fundament pentru a construi cele mai imbatabile rațio­namente, ar fi conster­nați să observe subminarea de sine ce funcționează ca o fatalitate, fiind de fapt o alegere. Deși …

pentru un scriitor, moartea este ca sarea-n bucate. Orice ar scrie, presară și puțină moarte pe deasupra. Sau mai multă, după temperament. Simplificând, se poate spune că melancolicii preferă gusturile fade și colericii pe cele tari. Primii vor alege miresme poetice, folosind arsenalul romantic al tablourilor de succes, ceilalți vor prefera notele pătrunzătoare. Există și …

„Mă simt surprins și rușinat că sunt Borges“, declara Borges. Se trezea dimineața cu sentimentul trădării înfipt în inimă, indignat că trebuia să fie încă o zi, de dimineața până seara, Borges – în profilul uriașei lui biblioteci, într-o nemișcare prelungă, așteptând o clipire a ochiului interior, în care viața și moartea se amestecă în …

Trăim vremurile lui Iuda și ne simțim, în general, bine. Deși sfârșitul lui nedemn a avut o incontestabilă valoare pedagogică, acest caracter funest și-a asigurat o posteritate răsunătoare. A fi spânzurat înseamnă a schimba brusc perspectivele, a vedea lumea cu semn schimbat, a te lăsa distorsionat de perfecțiunea singurătății create în acest mod brutal. Ce …

Vi s-a întâmplat vreodată să vă loviți de umbrele cu piele ale oamenilor? Dar fără să le vedeți. Vi s-a întâmplat să simțiți cum umbrele acelea vă împung, vă ciupesc, vă fac șicane? Pot fi duhuri, emoții trupeșe ce se țin scai de viața omului sau personaje. Un cititor de vocație poartă o cohortă de …

Recenta reeditare a romanului Tropicul Capricornului (cu o traducere excelentă), deși nu este capodopera autorului, mi-a prilejuit cufundarea în starea de beatitudine lingvistică atât de obișnuită lui Henry Miller. Textul se desfășoară ca un imens poem în care trama narativă e doar un pretext subțire, uneori prea subțire, pentru demonstrația de forță. Același rătăcitor pe …

Umbra conștiinței înalte este exilul interior, supliciul îndurat în tăcere. „Consider exilul ca forma cea mai cumplită de suferință umană posibilă“, spunea I.D. Sîrbu. Dacă exilul politic poate avea cândva un final, nimic nu-l salvează pe om de exilul lăuntric. Și nu există speranță. Spre deosebire de expat, care-și poartă pe umeri țara, copleșit de …