Lucrarea elaborată de Felicia Waldman aduce în circuitul științific, dar și publicului larg, o contribuție captivantă dedicată familiei Halfon, reconstituind pe de o parte istoria propriu-zisă a acestei familii sefarde, iar pe de altă parte, într-o secțiune distinctă, rolul acesteia în istoria României, prin prisma contribuției pe care membrii săi au avut-o la evoluția economică, dar și la dezvoltarea social-culturală mai întâi a Țării Românești, iar apoi a României.
Cercetarea se întemeiază pe surse de documentare variate, de la documente de arhivă la scrisori și documente personale, articole din presa românească și străină, memorii ale unor personalități ale epocii, colecția Monitorului Oficial, precum și alte contribuții (care fac referire fie și doar tangențial la istoria Halfonilor) într-o analiză amplă și echilibrată.
În mod firesc, lucrarea debutează cu un stadiu al cercetării privind tema, precum și cu o schiță genealogică a familiei Halfon, oferind cititorului coordonatele genealogice ale generațiilor succesive, începând cu Solomon Halfon (născut la Adrianopol în 1790, decedat la București, în 1842) și continuând cu descendenții săi direcți, fiii săi Abraham Halfon (1808-1884), Iosef (1816-1876) și Nissim (1820-1872), descendenții acestora. În același timp, dată fiind înrudirea, prin căsătorii, cu familia Halfon, este inserată și o amplă schiță genealogică a altei familii sefarde, tot cu activități în zona bancară, anume familia Hillel, începând cu Eliezer Hillel Manoach (născut la București, în anul 1785, decedat în același oraș, în anul 1862).
Prima secțiune a cărții reconstituie traseul membrilor familiei Halfon către spațiul românesc, evocând contextul stabilirii propriu-zise și proveniența acestora. După cum este îndeobște cunoscut, pe fondul prigoanei religioase dezlănțuite în Spania de Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia, evreii spanioli au căutat refugiu în Franța, Italia, dar îndeosebi în Imperiul Otoman, care le-a oferit facilități, încurajând astfel așezarea acestora. Imperiul Otoman este de altfel locul de unde au provenit cei mai mulți dintre evreii sefarzi care s-au stabilit, mai apoi, în Țara Românească, în secolele XVI-XVII (fiind atrași, probabil, și de afinitatea lingvistică, dat fiind specificul limbii române), mai ales în orașe precum București, Ploiești, Craiova, Calafat, Turnu Severin. Din Imperiul Otoman provenea și Solomon Halfon, născut la Adrianopol, în 1790, descendent al unei familii de negustori și bancheri sefarzi. În urma căsătoriei lui Solomon Halfon cu Bulisa, fiica lui Michel Politzer, se nășteau copiii cuplului, anume Abraham, Iosef și Nissim.
De anul 1827 avea să fie legată sosirea lui Solomon Halfon la București, în contextul nașterii nepotului său (al doilea copil al lui Abraham Halfon) Buhor Sabetay, pentru ca în anul 1829 Solomon Halfon să deschidă deja, alături de un român, Ghiță Opran, o casă de împrumuturi în același oraș, în Hanul Șerban Vodă, pe locul în care azi se află sediul Băncii Naționale a României. Câțiva ani mai târziu, Solomon Halfon deschidea la București, în 1832, banca S. Halfon et fils, care a cunoscut o dezvoltare puternică în deceniile următoare, devenind una din cele mai solide instituții bancare românești, cu afaceri atât în plan intern cât și extern. Ascensiunea băncii și importanța familiei sunt documentate inclusiv de-a lungul activității urmașilor lui Solomon Halfon, decedat la o vârstă timpurie, în 1842, la doar 52 de ani.
Evoluția familiei Halfon este urmărită în paralel cu momente-reper ale istoriei României. Bunăoară, un astfel de moment este reprezentat de a doua vizită a lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol, cea din iunie 1864. Dacă prima vizită, din septembrie/octombrie 1860, a fost legată de primirea învestiturii de la suzeran și de recunoașterea implicită a Unirii Principatelor, vizita din iunie 1864 a lui Cuza a fost întreprinsă pentru obținerea acceptului sultanului pentru modificările făcute prin Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris. Or, în delegația care l-a însoțit pe Cuza s-au aflat, pe lângă personalități precum Nicolae Rosetti Bălănescu (Ministrul Afacerilor Străine), Beligot de Beyne, șeful de cabinet al Principelui, dr. Carol Davila (Inspectorul Serviciului Sanitar Militar și Civil), Carol Popp de Szathmari (pictorul și fotograful Curții), și Abraham Halfon, fiul cel mare al lui Solomon Halfon, în calitate de trezorier. Într-o scrisoare adresată fratelui său Nissim, la 29 iunie 1864, Abraham Halfon descrie calătoria cu pricina și oferă informații ample legate de primirea delegației românești și roadele vizitei: „[…] La Constantinopole am petrecut 14 zile, iar pe mare, șase. Am rămas cu toții cu o profundă impresie. […] Prințul a obținut de la Sultan cu câteva modificări, câștig în toate cererile lui […] Cu câteva zile înainte de plecare, Prințul, însoțit doar de un aghiotant, s-a dus să își ia rămas bun de la Sultan, care i-a conferit Marele Colan al lui Osman cu briliante, care valorează 6-7000 de ducați. […] Din cei 500 000 de piaștri depuși la Prinț, noi i-am plătit 170 000, restul urmează să-l primim de la Paris, din donația Trezoreriei franceze […].“
Anvergura familiei Halfon și participarea sa la viața și evoluția societății românești sunt evocate în secțiunea a doua a lucrării. Sugestive sunt detaliile legate de susținerea cu împrumuturi sau intervenții pentru obținerea de împrumuturi externe destinate României, precum implicarea băncii S. Halfon și fii în încheierea primului împrumut extern al României, în sumă de 32 000 000 lei, prin banca Stern din Londra, sau sprijinul oferit de Banca Halfon la înființarea a însăși Băncii Naționale a României, a Societății de Credit Funciar și a primelor societăți de asigurare, contribuțiile pentru fondurile de burse și premii oferite unor entități de cultură, de la simple școli până la Universitatea București (în 1895, 20 000 lei), susținerea Societății Geografice Române, susținerea unor proiecte umanitare, precum campania de strângere de fonduri necesare coloniilor școlare.
Tema de cercetare este una importantă și care poate fi dezvoltată, pe măsura accesului la alte documente.