În anul 2023, Filiala București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România a organizat, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, un concurs deschis tuturor autorilor dramatici, membri sau nu ai Uniunii. A fost prima ediție și s-a bucurat de o participare extrem de largă: 143 de piese noi semnate de 114 autori. Gala de premiere a avut loc cu sprijinul APLER la 8 decembrie 2023. Doar cinci autori din cei 114, adică 4 la sută, au urcat pe scenă pentru a primi cele trei premii și două mențiuni. Se vede din asta dificultatea misiunii juriului, dar și exigența asumată de acesta.
Spre sfîrșitul anului 2024, cînd a doua ediție a concursului a fost lansată, a apărut, la Editura Tritonic, volumul cu cele cinci piese încununate la prima ediție și, implicit, propuse teatrelor din țară. Noua apariție a fost îngijită de Lucia Verona, președinta Filialei București-Dramaturgie a USR, membră a juriului. Este prefațată de criticul literar și teatral Ioan Cristescu, directorul MNLR, și el membru în juriul concursului.
Dacă deschidem această carte, vom găsi texte teatrale de o mare diversitate, dar care justifică, în opinia mea, opțiunea juriului. Desigur, nu am cum să știu cum erau restul de 138 de piese, dar ceea ce pot observa este că juriul s-a îndreptat spre creații valoroase, care chiar pot fi prezentate pe o scenă, texte bine articulate, înscrise în logica teatrală care, spre deosebire de arta literară, nu s-a schimbat prea mult în ultimii 200 de ani. Avem în față un public care a venit la un spectacol, ba a și plătit biletul. Trebuie să-i oferim o „marfă“ de calitate.
Luîndu-i pe rînd, în ordinea din carte, care este și cea a palmaresului, îl vom găsi mai întîi pe ocupantul locului 1, alesul dintre aleși, Andrei Măjeri. Este un om de teatru de frumoasă reputație, a montat, la cei 35 de ani ai săi, peste 25 de spectacole și a primit, ulterior premiului la care m-am referit, și Premiul pentru Regie al UNITER. Nu este încă membru al Filialei de Dramaturgie, dar ar putea deveni. Piesa lui se intitulează God of The Gaps – variațiuni pe tema genocidului. Descrierea pe scurt a piesei este: șapte monologuri (cinci de bărbat și două de femeie), cîteva cîntece și o listă. Lista cuprinde o seamă de citate, ultimele cuvinte rostite în viața lor de personalități diverse de la Goethe la Michael Jackson. Personajele piesei fac parte din națiile fostei Iugoslavii și relatează în fața publicului experiențe personale. Este un text intens dramatic și mai mult ca sigur Andrei Măjeri știe și cum să-l monteze.
Premiul al doilea l-a obținut Irina Forgo, inginer geolog ca formație, directoarea unui patronat în construcții, mai cunoscută însă ca artist plastic și mai puțin ca autoare de teatru. Piesa ei, Aplicația, o are în centru pe Lia, o studentă. Mai apar prietenul ei, Vlad și o pensionară, Tanti Stela. Restul personajelor se manifestă numai ca voci. Este o piesă de format redus, bine scrisă, pe tema relațiilor de familie și a divergențelor între generații.
A treia treaptă a podiumului a fost ocupată de Radu Herjeu, cunoscut publicist, activ mai ales în teatru și în presă, dramaturg cu piese reprezentate, singurul din palmares care este scriitor cu „patalama“, membru al Uniunii Scriitorilor la filiala de resort. O zi obișnuită din viața sfintei Madam Popescu este o comedie simplă, veritabilă, solidă în sensul cel mai clasic. Destinată succesului de public și chiar ecranizării.
Mențiunile au revenit unor piese cu destule merite. Teodora Savu este o foarte tînără absolventă de licență și master în regie. Piesa ei, Menada, este o monodramă simbolică despre existența în lume a celor încă tineri. Foarte precis tehnic, ca un caiet de regie, monologul lui Lizi este pe-alocuri impresionant. A doua mențiune a revenit unui autor care scrie teatru ca hobby, fiind inginer IT, Mihai Popper, cu piesa Sumbra lumină a dimineții. Este o piesă tipică în trei personaje cu o problemă de construcție în opinia mea. Unul dintre personaje iese din scenă definitiv la jumătatea piesei, lăsînd locul altuia, în timp ce al treilea rămîne permanent în fața spectatorilor și încheie textul cu o (prea) lungă tiradă. Cu toate acestea, piesa are calități și poate constitui baza unui spectacol.
Un fel de epilog al celor cinci texte atît de diferite îl semnează Lucia Verona care își manifestă speranța că piesele premiate vor ajunge pe scenă. Lucrul acesta este imprevizibil, depinde foarte mult de întîmplări fericite și de bugete viitoare. E însă lucru sigur că juriul concursului a scos din anonimat cinci texte cu valoare și, de aici înainte, perseverența și șansa autorilor vor fi decisive. Volumul însă rămîne o lectură interesantă și dă o șansă fiecăruia dintre autorii selecționați.