În grădina lui Alex: Johnny Răducanu fără pian

6.11.2010

În dimineața acelei zile am fredonat de unul singur, în baie începutul unui cunoscut cântec „Astăzi e ziua ta,/ Zi frumoasă ca tine“, făcând unele schimbări: „Astăzi e ziua mea,/ Zi urâtă ca mine“.

Iată însă că în scurtă vreme, pe neașteptate, a ieșit soarele, scăldând grădina într-o lumină prietenoasă, și, spre prânz, mi-au sosit invitații, numeroși (nu am fotografii cu toți).

La telefon îi spusesem lui Johny Răducanu, tachinându-l, că ar bine să aducă și pianul cu el. A râs, dar era un râs straniu.

De altfel, când a apărut, mi-am dat seama că își pierduse entuziasmul de a trăi. Nu mai brava, ca altădată, declarând „Eu n-am să mor niciodată!“. Părea trist și resemnat. Și totuși s-a străduit să ne vorbească tuturor cu dragoste și umor.

În fotografia de grup sunt următoarele personaje (de la stânga la dreapta): caricaturistul LINU (Florin Ștefănescu), eu însumi, Daniel Cristea-Enache, cu spatele („Sunt tânăr, Doamnă, tânăr. Cu spatele frumos…“), Alina, soția lui Daniel, simpatică foc, Stelian Țurlea (care tocmai dăduse o carte la tipar și a scris una în timpul vizitei la mine).

În ceea ce-l privește pe Dan C. Mihăilescu, știu ce era în mintea lui: Singur, singur, singur/ Într-un chioșc, departe…/ Pahare golite,/ Farfurii deșarte… (Alex. Ștefănescu)