Țesături și veșminte, de-a lungul istoriei omenirii

Este îndeobște recunoscut că țesăturile – ele însele, dar și veșmintele rezultate din prelucrarea acestora, au modelat și influențat evoluția omenirii; de-a lungul istoriei, începând cu vremurile preistorice, continuând cu civilizațiile antichității, mai apoi cu secolele evului mediu, epoca modernă cu a sa revoluție industrială și nu în ultimul rând, cu perioada contemporană, înrâurirea țesăturilor, dar și a căilor comerciale, fie ele terestre sau maritime, care au facilitat circulația mărfurilor textile necesare pe distanțe și destinații din cele mai variate, a fost una reală, care a pulsat constant, fie ea și cu intensitate diferită.

Pentru cititorii familiarizați cu lu ­cră rile lui Peter Frankopan (îndeosebi Drumurile mătăsii. O nouă istorie a lumii) și, coborând în istorie, mai ales Auguste Racinet, cu a sa monumentală Le costume historique (azi cunoscută mai ales în varianta sa în limba engleză The Complete Costume History), elaborată la sfârșitul secolului al XIX-lea, în șase volume, lucrarea elaborată de Kassia St. Clair și apărută relativ recent, în traducere românească, într-o splendidă ediție, la Editura Baroque Books & Arts, este una care acoperă o arie de cercetare apropiată. Totuși, spre deosebire de ultima menționată, ea se referă nu atât la evoluția hainelor și costumelor din punctul de vedere al esteticului și design-ului, ci mai ales la rolul acestora, al țesăturilor și veșmintelor, de-a lungul istoriei, în diferite momente reprezentative pentru evoluția omenirii.

De altfel, Kassia St. Clair a studiat ea însăși vestimentația și cultura design-ului, cu accent pe vestimentația specifică secolului al XVIII-lea, iar cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne The Secret Lives of Color, deși, cel puțin pentru istorici, cartea sa The Golden Thread. How Fabric Changed History, la care ne referim, este cea mai apreciată. Cercetarea urmărește felul în care cele patru surse principale de fibre naturale, anume bumbacul, mătasea, inul și lâna au fost tratate, grație inspirației și inventivității ființelor umane, astfel încât ele nu numai să ofere căldură și protecție oamenilor, încă din vremuri imemoriale, ci și, sau mai ales, să susțină sau să contureze un anume statut social, să înfrumusețeze aspectul fizic inițial sau să exprime specificul unui individ sau al unei comunități.

Lucrarea în sine, fără a se constitui într-o istorie exhaustivă a țesăturilor și a utilizării acestora, încearcă totuși să ilustreze ceea ce autoarea numește „vastitatea semnificațiilor încapsulate de materialele textile“, de-a lungul istoriei omenirii. Este o incursiune de-a lungul căreia sunt surprinse reperele fundamentale, de la începuturile în domeniu aparținându-le locuitorilor peșterilor, în preistorie, la epoca veșmintelor de mătase din China imperială, la varietatea țesăturilor de lux și nu numai din perioada modernă, odată cu revoluția industrială și nu în ultimul rând, la ingeniozitatea chimiștilor și cercetătorilor din secolul al XX-lea; acesta a culminat cu conceperea materialelor potrivite unor medii climatice extreme, de pe Terra sau din spațiu, ce au condus la producerea costumelor spațiale, care le-au permis astronauților să exploreze suprafața selenară și spațiul cosmic, în general. Așa se face că, de-a lungul volumului, sunt marcate inspirat momentele reprezentative, mai mult sau mai puțin cunoscute, legate de evoluția materialelor, țesăturilor, veșmintelor. Bunăoară, deși descoperirea complexului de peșteri din Lascaux, în septembrie 1940, a fost prețuită mai ales din prisma multitudinii și diversității celor câteva sute de picturi rupestre, veritabile mostre ale simțului artistic specific reprezentanților Homo de Cro-Magnon, înfățișând cai, boi, zimbri și cerbi, ce datează din jurul anilor 15.000 -17.000 î. Hr, reprezentări ce au devenit renumite în întreaga lume, o altă dimensiune a descoperirilor din zona Lascaux s-a bucurat de o mai mică atenție. Avem în vedere descoperirea făcută de speologul și arheologul francez André Glory, în 1953, în aceleași perimetru, a unor fragmente de calcit și argilă solidificată care ascundeau urma imprimată și impecabil conservată a unei bucăți de sfoară paleolitică, material confecționat din două fire răsucite, provenind din prelucrarea unor fibre vegetale.

De atenție secundară s-au bucurat, de asemenea, inițial, țesăturile descoperite în camera mortuară a faraonului Tutankhamon; în ciuda unei oarecare minuțiozități a echipei coordonată de Howard Carter, țesăturile de in și straturile de țesături în care fusese înfășurat trupul faraonului sau care făceau parte din inventarul mormântului au fost eclipsate de restul obiectelor descoperite (în primul rând, de masca de aur masiv a lui Tutankhamon, reprezentându-l pe Osiris).

O secțiune importantă a volumului abordează dimensiunea luxului (ipostaziat mai ales în veșmintele elitelor) în societatea romană a sfârșitului de secol I d. Hr, celebră pentru excesele ei. Analiza pornește de la celebra operă satirică, intitulată sugestiv Satyricon și atribuită lui Titus Petronius (el însuși consilier al împăratului Nero și deci un insider și fin observator al acelei lumi). Or, dincolo de satira furibundă cu care portretizează personaje și tipuri de comportament, Satyricon – chiar dacă o operă de ficțiune, poate fi considerată totodată o sursă de alternativă de informații în privința afluenței produselor de lux la vârful societății romane, într-o perioadă istorică în care urmare a cuceririlor – mai ales a Egiptului, bogății din cele mai diverse alimentau Roma și eleitele sale. Imaginea generală este completată de informația referitoare la afluența mătăsii, provenind de la Dio Cassius, cel care susținea că romanii văzuseseră pentru prima oară o mătase de calitate odată cu bătălia de la Carrhae (53 î. Hr.), atunci când parții și-au desfășurat stindardele, însă probabil dovada cea mai concludentă legată de circulația și prețuirea mătăsii în epocă este cea oferită de picturile murale de la Herculaneum și Pompei-îndeosebi cele din interiorul Vilei Misterelor, care ipostaziază femei romane provenind din rândul elitelor, îmbrăcate în veșminte translucide care par a fi de fapt croite din mătase fină.

Cercetarea inițiată de Kassia St. Clair urmărește abil, în capitole succesive, traiectoria și mai ales rolul țesăturilor până în contemporaneitate, reușind să poarte cititorul prin epoci și momente istorice fascinante.

Kassia St. Clair, Firul de aur sau istoria lumii prin urechile acului, Baroque Books &Arts, București, 2020, 445 p.