Spre o poezie sincronă

Scriu despre Maria Pilchin nu neapărat ca despre o poetă cu operă, ci mai degrabă cu direcție. Una posibilă a poeziei din Basarabia încă îndatorată, cred, celor de dinainte de 1989: nu atît ideologice, cît unor amînări în sincronizarea deplină cu literatura română, în speță cu poezia ei. La organicitatea literaturii române, indispensabile, mă refer. Dincolo de Prut ea fluctuează: română sau rusă? Iar în privința primei, spre care, se vede, există tot mai evident opțiune, se caută încă acea acuratețe lingvistică, naturalețe, plasticitate a limbii noastre. E o dificultate istorică, explicabilă pe care și scriitorii ardeleni au simțit-o ei înșiși, dramatic, înainte, dar și după 1918 (Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Octavian Goga). Toți aveau complexul fluenței lingvistice sau măcar o neliniște în momentul exprimării în fața virtuozilor „regățeni“. Maria Pilchin a depășit, cred, cu grație aceste praguri. Ea are, de altfel, un atuu puternic: s-a format, inițiindu-se din interiorul lor, în spiritul mai multor culturi bine structurate – rusă, ucraineană și mai ales română. Fără să le amestece. A ales din fiecare acel sunet care se potrivește mai bine temperamentului ei de poetă a conotațiilor senzoriale fruste, cu impulsuri erotice îndrăznețe, cu epatarea unei feminități mereu deconspirate și, apoi, imediat amendate ludic. Carevasăzică poeta votează românește, dar iubește mistuitor rusește (Tu ești rusul cel bun, Editura Prut Internațional, Chișinău, 54 p., cu o prefață de Al. Cistelecan și o postfață de Moni Stănilă). Citez: „de ziua mea am mers cu el/ la aureola unde mi-a cumpărat/ acei cercei cu motive grecești/ iubirea noastră e deja antichitate/ la alegeri îmi scot caseta/ cu bijuterii și mi-i pun/ merg și votez împotriva partidului/ din care face parte pun ștampila/ vin acasă și îmi scot cerceii/ democrația s-a născut la elini“ (Cercei cu motive grecești).Toate dilemele identitare, culturale, politice, lingvistice sînt la Maria Pilchin rezolvate, topindu-se instant într-un scenariu candid erotic. O credință solomonică echilibrează balanța unui lirism intens în care strălucește, în cele din urmă, feminitatea în toată splendoarea ei senzuală ca în acest poem: „să ne ascundem în turbinca ta/ și din petrecere în petrecere/ s-o ducem tot așa/ ca în uterul mamei/ să ne naștem apoi în/ piața marii adunări naționale/ și solomon să decidă/ câtă carne din noi/ e valahă și câtă rusnacă/ să taie ca un curechi/ (să fie iertat regionalismul) ca-n varză să taie/ și așa dezmembrați/ să vedem la cântar/ câtă latinitate și/ sare slavă/ să punem în bucate//dacă e petrecere/ petrecere să fie“. Sau, alteori, e o luptă interiorizată, dramatică, între tine și tine, între a fi o clipă român, o clipă rus, o clipă Pușkin, o clipă Eminescu. În fiecare ești acasă, în fiecare l-ai trădat pe celălalt.

Adevărata vocație a Mariei Pilchin e aceea a disimulării erotice. Poemul ei antologic este acesta: „la paris m-am iubit cu taximetristul michel/ apoi cu băiatul de la recepție yusuf/ cu vreo doi poeți un traducător ăsta chiar bun/ cu doi ambasadori veniți toți la salonul de carte/ lângă turnul eiffel m-am iubit cu toți vânzătorii/ de turnuri effel mici și ușoare bucăți de metal/ în cafeneaua vizavi de notre dame pe cheiurile senei/ m-am iubit cu gilles chelnerul un tânăr frumos/ apoi iarăși cu un romancier și doi poeți talentați/ un fost președinte de academie un președinte de institut/ cu o tânără director de programe felină și senzuală/ cu bucătarul care mi-a servit la dejun o omletă bună/ cu librarul de la josph gibert știa cum pot găsi o carte/ cu vânzătoarea de flori de lângă hotel de la paix/ apoi ai sunat tu și ai zis/ – treci acasă!/ și am venit cuminte neatinsă castă// iubirea și occidentul“ (salon de livre, 2016).

Tu ești rusul cel bun e chiar un frumos poem scris în rusă și tradus de însăși autoarea lui în română. Firește, sună în română poate chiar mai bine decît în original, aici fiind o bogăție de conotații cu care, astfel înarmat, îl gustă avizat cititorul român: „tu ești rusul cel bun/ moscova fără tine era pustie/ tu ești un rus adevărat/ rusul din casa mea/ rusul cel frumos/ tu ești marea mea rusie/ matușka rusie din patul meu/ ești mai mult decât un stat/ tu ești țara mea/ ivan tzara/ țarul căruia îi zic dada.“