Din 24 august, în plină și sufocantă vară, a început Festivalul „George Enescu“. Unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică clasică din Europa, un brand, cum se spune, dar și un fenomen. Impactul asupra celor care formează publicurile sălilor este unul cu totul aparte și clar. În primul rînd, întinderea: 24 august-21 septembrie. Petrec …
Memoria și recunoașterea nu sînt printre virtuțile noastre. Memoria este scurtă, lacunară, iar recunoașterea valorilor nu este mai niciodată poziționată dincolo de subiectivisme și context. Uneori, posteritatea ameliorează erori. Depărtarea și îndepărtarea dau dimensiunea, poate, mai corectă. Cândva, în 2016, m-a sunat Chris Simion. O știu bine de cînd era studentă. Își dorea să facă …
Revin, din cînd în cînd, la Gala tînărului actor. Cred că Sanda Manu i-a spus și „Hop“. Ani de zile am fost în Juriul de selecție, împreună cu ea și cu Cornel Todea. Pentru fiecare ediție se înscriau sute de candidați. Stăteam de dimineața pînă seara, zile în șir. Era o șansă cu adevărat și …
Reluarea Festivalului conceput de Yehudi Menuhin în 1958, la trei ani după moartea compozitorului, pianistului, violonistului, muzicianului și mentorului său, a fost unul dintre gesturile majore făcute de Andrei Pleșu ca ministru al Culturii. S-a sfătuit cu personalități muzicale, cu oameni de cultură, Yehudi Menuhin a fost prompt și implicat în acțiunea domnului ministru și …
O agitație teribilă s-a instalat între artiști, producători, spectatori, editori și cumpărători. Artiștii tineri, și mai cu seamă cei independenți, încă nu au fost plătiți pentru proiectele la care și-au finalizat, deja, colaborarea. Alții se gîndesc dacă vor mai avea unde să fie invitați să lucreze. Oameni extrem de talentați, de liberi și deschiși, mulți …
Era duminca alegerilor pentru președinte din 2014. Și ultima zi a Festivalului Național de Teatru. M-am străduit mult, peste puteri, am încercat să găsesc o formulă care să mă ajute să aduc la București Rinocerii de Eugène Ionesco, pus în scenă, desenat, texturat, pictat de Robert Wilson la Craiova. Nu am reușit. Complicațiile tehnice, costul …
Am sperat să-l revăd pe Răzvan Mazilu dansînd într-un spectacol. Să-l revăd în felul său particular de a explora corpul. Și de-al preamări. Am insistat acum cîțiva ani buni, în 2014, cînd am colaborat la musicalul West side story, să încerce. Am încercat să-i ispitesc mintea și fibrele trupului. În 2018, Editura Nemira publică în …
Ultima premieră de la Teatrul Act, Don Quijote, este mai mult decît un spectacol. Este un fapt cultural, un act filologic, o întreagă și serioasă sesiune de cercetare a operei lui James Fenton, autorul piesei. Dar și a dramatizării care pleacă de la romanul lui Miguel Cervantes. Traducerea poetului George State este, în sine, o …
Depinde cine întreabă. Un politician nu va admite, teoretic, că tarele, minciunile, greșelile există. De aceea, nu are ce să furișeze departe de priviri vigilente. Practic, cu cît le ascunde mai bine, cu atît se convinge și pe sine că nu există. Că este supraom. Deci, intangibil. Mulți dintre noi cam știm care este spina …
Oare ce înseamnă asta pentru noi? Pentru unii, mișcarea sindicală de protest și, apoi, de disidență din Polonia. Pe care noi nu am avut-o. Și la care nici nu am jinduit, pentru că acest concept nu are rădăcini genetice în ADN-ul nostru. Mai degrabă, cam tot ce ține de opusul ei. Ceva ce popular s-a …
Nu știu exact cînd și unde ne-am cunoscut. Probabil cîndva după anul 2000, cînd a terminat secția de Regie-Teatru la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Facem parte din aceeași generație. Radu Afrim este născut la Beclean, în 1968, și a terminat Facultatea de Litere din Cluj în 1995. A fost profesor pînă într-o zi cînd a …
Mi-am pregătit fișele pentru textul de azi. Întotdeauna fac asta și în dimineața cînd scriu hotărăsc despre ce. Aș fi vrut să vă împărtășesc despre iluziile care îi populează mintea lui Don Quijote în ultima călătorie înaintea morții. În minte îți apar, cu alte forme și alte contururi, ca fantasme, faptele de fală și personejele …