Poeme de Traian Ștef

Aparență Pereții camerei mele au început să vorbească Ei nu au secrete Au o parte din memoria mea Cum cearșaful alb învelește dimineața Corpul meu Corpul tău Când cineva bate la ușă Și eu mă prefac că nu aud Într-o tăcere care ține loc de respirație Tăcerea nu face nicio promisiune Cuvintele intră mai adânc …

Destinul dramatic al unui „hidalg al poeziei“

La Editura Muzeul Literaturii Române din București a apărut, în 2025, cea de a doua ediție, revăzută și adăugită, a studiului semnat de Ion Vartic Radu Stanca. Ars doloris. Profesorul clujean este un excelent cunoscător al fenomenului teatral și un mare admirator al trubadurului născut la Sebeș. Prima ediție a cărții a văzut lumina tiparului …

Personajele poeziei

Există o anumită prețuire pentru poezia și, în general, pentru personalitatea lui Petre Stoica în lumea criticii de astăzi în care se înscrie acest volum de dialoguri al lui Robert Șerban. Poate fi amintită, în acest sens, relativ recenta antologie din cărțile de memorialistică ale poetului, realizată de Marius Chivu, Amintirile unui fost corector. Însemnările …

Dicțiunea intelectuală și urgența morală

Volumul Mobilizare (Editura Tact, 2025, 250 pagini) semnat de Bogdan Ghiu este o radiografie aplicată, lucidă și mobilizatoare chiar, asupra vremurilor pe care le trăim. Deși noțiunea de mobilizare este una cazonă, după lectura volumului, care este un amestec de eseu, jurnal sau poem manifest, realizezi că titlul este un apel la solidaritate intelectuală într-o …

Poetul Mihai Ursachi, altfel

Cu binecuvântarea Înaltprea ­sfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, apărea, în anul 2017, la Editura Doxologia din Iași, volumul „Ștefan, preot de țară.“ Alcătuire documentar-filială de Lucian Vasiliu. Cuvânt însoțitor de Constantin Hrehor. Am fost bucuros să-i ofer prima ediție a cărții (1) și poetului Mihai Ursachi, revenit în Iașii „mahalalei celeste“, după refugiul/ exilul …

Atestat al recensamântului analfabeților

Cineva a avut ideea de a posta pe o rețea de socializare, un atestat – cu toate însemnele Ministerului Educației și Cercetării, care încerca să dovedească faptul că actualul Președinte are, cu adevărat, studiile invocate. La prima vedere, pare o intenție bună, dar stângăciile evidente (lipsa inițialei tatălui, a numelui complet din actul de identitate, …

Proză de Rodica Bretin: „La cenaclu”

Prima zi de patinaj, prima oară la mare, prima durere de dinți. De astăzi avea să le țină de urât o altă amintire de neuitat: prima dată la un cenaclu literar. Când mă oprisem în fața clădirii impunătoare și a plăcuței pe care scria Revista Astra, știusem exact ce voiam să fac, stânga-mprejur. Însă Dora …

Un poem de Ioan F. Pop

poemele altor tăceri gesturi trecătoare se înghesuiau ca într-o cutie a milei, unde lucrurile vin și pleacă tot mai obosite, tot mai străine. amurgul debarcă singurătatea în vene, melancolia în oase. vagi chemări ne zidesc în alte depărtări abia desluşite. o atingere grea cuprinde totul ca o caracatiță a nevăzutului. printre rememorările ce nu mai …

Urme, urmăritori și urmări

În cadrul unei serii de autor, reeditarea romanului Urma de Adrian Alui Gheorghe îndeamnă cititorul de azi să descopere sau să redescopere o proză de atmosferă tragi-comică, o parodie crepusculară a universului concentraționar, scrisă alert, plină de tușe cinematografice, dar și parabolice. Realismul magic, amintit pe ultima copertă și de către criticul Marius Miheț, devine …

Stendhal sau oglinda

Un sentiment al ratării pare să fi dominat viaţa celui care a devenit Stendhal. Invocarea propriei posterităţi traducea insatisfacţia unei existenţe care nu se va fi implinit cu adevărat. Contemporan cu Balzac sau cu George Sand, Stendhal este, până la capăt, prizonier al tainei pe care o construieşte. Oglinda în care se priveşte are natura …

Moda cafelei cu coniac

Mi-am reamintit despre obiceiul băutului cafelei cu coniac vizionând, la cinematecă, filmele franțuzești din anii ’60–’70. În lumina ușor gălbuie a peliculelor vechi, gestul acesta apărea adesea repetat, firesc, aproape ritualic: o ceașcă mică, o sticlă elegantă de coniac, o tăcere densă și o privire ușor obosită, dar sigură pe sine. Era un gest care …