O muscă intră într-un circ! O fabulă animalieră? Fantasy? Este ca-n bancurile americane în care un cal intră într-un bar, trântește o copită pe tejghea și cere un whisky dublu. Dar barmanul zice: nu servim negri! Da, este un cal negru, am uitat să vă spun. E un banc cu bătaie mai lungă, începe în registru absurd și când să râzi dai în rasism, ceea ce este mult mai actual, din păcate.
Dar ea e o muscă ca toate muștele și mirosurile circului o atrag irezistibil. Chiar dacă n-a mai fost aici totul îi e familiar: animalele, lumea gură-cască.
Nu-i nimic mai pestriț și mai împuțit ca un circ. Sunt sudori de animale alergate în jurul arenei și de oameni excitați în tribune. De copii care vor mereu ceva nou: tati, tati când vine maimuța? Dar foca, n-au focă?!
În reclamă era una cu o minge-n bot. Asta-i fraudă, se trezește părintele, indignat, să-mi dați foca! Până la urmă apare foca, cu burtica ei nostimă ca o bilă de grăsime. Ține mingea pe nas, o clipă două… Aplaudă cu înotătoarele din față… Și lumea după ea.
Dar nu despre asta era vorba. Așadar musca intră și rămâne acolo. Lumea s-a evacuat, ușile s-au închis, luminile s-au stins. Și ea rămâne suspendată în beznă. Doamne, ce pute aici! Dar o spune cu admirație. Numai lilieci să nu fie, ăia văd pe întuneric. Prinde curaj și se ridică sub cupolă, unde atârnă trapezul. Mâine acolo va evolua frumoasa în bikini, cu părul ei roșu. Se va da peste cap până la amețeală. Musca percepe un miros de parfum scump și transpirație omenească. Este o insectă iscoditoare și cam zăpăcită. Ea însăși își spune Zuza. Desigur, nu știe că este o insectă, dar în rest… Decide că merită să aștepte până a doua zi. Atunci să vezi. Manejul va fi o rotație de cai, cămile, zebre, o amețeală în dungi, ce mai! Ca să nu mai vorbim de clovnii care fac mutre, au fețele vopsite și peruci. Se târăsc pe jos, cad în cap și se ridică. Oamenii râd de se prăpădesc dar musca chiar nu vede niciun motiv. Sunt niște creaturi mai degrabă de plâns, stângace, cu nasul roșu care n-au găsit alte slujbe și întrețin lumea-n pauze. Apoi se vor demachia în oglinda din cabina comună și vor rămâne chipurile triste.
Dar între timp lucrătorii nebăgați în seamă au montat gratiile pentru numărul cu fiare sălbatice. Va să zică sunt și clovnii buni la ceva. Ei fac momentul interimar. Bufonii, piticaniile cu turul pantalonilor lăsat și-au încheiat treaba, mai departe e pericol!
Copiii sunt deja cu sufletul la gură. Ia uite mami, tati, dresorul și-a băgat capul în gura bestiei. Părinții sunt fericiți, i-au scos o oră cu nasul din tabletă. Sunt clipe de familie fericite! Zuza nu și-a cunoscut părinții așa că să nu vă mire, e udă toată.
Este un tigru siberian, zice tatăl care le știe pe toate de pe net.
Dar o să-l mănânce insistă țâncul plângăcios. Uite ce colți are!
Sst, intervin vecinii, emoția crește, ceva se va întâmpla. Copilul izbucnește în lacrimi, nestăpânit. Tatăl îi șterge una după ceafă, mama îl ia în brațe. Dresorul rămâne așa o secundă, două… Ce va fi?!
Tensiunea s-a risipit, dresorul se închină în fața publicului, satisfacția e în top.
A scăpat mami, tati, da băiatule.
Pentru că el îi dă de mâncare.
Este ordinea lucrurilor, omul deasupra. Mâine o va face din nou, e serviciul lui. Doar că alții vor plăti biletele.
Omul e cel mai tare…
Ei dar până când?! În întuneric sălbăticiunile pun la cale o conspirație. Îngrijitorul nu se prinde dar musca le știe graiul, toate graiurile. Nu degeaba s-a născut la Zoo, pe o grămadă de bălegar.
Pricepe aproximativ ce spun leii, girafele, cămilele, maimuțele. Astea trăncănesc maxim. Totuși ea înțelege, dincolo de ciorovăială. Nu foarte exact, pentru că limbajele sunt diferite, ceva, cumva…
Numai sâsâiala șerpilor n-a priceput-o niciodată pentru că ei scot limba din gură când vorbesc. Și n-au dinți. Dar acum deslușește o cacofonie de mârâieli. Se pare că tigrii vor să-l omoare pe dresor. Sunt chitiți pe el. Oh, ce îi plac ei expresiile oamenilor. Mâine, când îi va băga capul în gură o să-i facă craniul chisăliță. Pur și simplu o să-i rupă capul. S-a antrenat pe niște oase de bou. Și nimeni afară de acrobata cu părul roșu n-o să-l plângă, e atât de arogant. Atâta i-a înțepat cu varga, i-a bătut cu biciul, i-a înfometat…
Chisăliță, întări femela. De unde au prins jivinele cuvântul acesta?
„El e de vină! Mi-a luat puii abia născuți și i-a vândut unui circ ambulant. Cine știe pe unde-or fi, dacă or fi…“
„Pe mine m-a jugănit, mârâie tigrul. Vine și rândul lui…“
Zuza e șocată. Poate n-a auzit bine, mai dă un tur. Deci, așa e. Care va să zică așa! Va lua atitudine, nu se mai poate. Se încurajează singură. Nu e o gâză nepăsătoare, o să ia poziție. Oricât ar fi de mică. O să-l prevină pe dresor și va fi ușurată. La urma urmei sunt niște animale îmblânzite, castrate. Da, chiar așa, ființe inferioare. Nu zic că e bine să le bată cu biciul, totuși e în interesul superior al copiilor, care se bucură la final. Toate au un sens, altfel cum?! Al oamenilor mohorâți care vin de la schimb și merg înapoi, un cadou de-o clipă, o distracție de bâlci. Și în loc de asta, ce?
O crimă în direct? O arenă în sânge?!
Peste putință. Circul e divertisment, e joc și așa trebuie să rămână. Ea va intervenii, va lua poziție chiar dacă e doar o muscă de gunoi. O creatură nesemnificativă, totuși le va arăta ea. Lui, în primul rând. Un om cu atâtea calități. Sigur invidia lucrează. E înalt, frumos, cutezător. Și îmbrăcat în fireturi aurii.
„Credeți că e ușor ce face el? Hai să vă văd! Uf, n-o să dorm toată noaptea. Bâzâie înfundat.“ Și vine ziua. Și oamenii cenușii cu copii de mână. Și caii și zebrele și clovnul pitic, care se trage de bretele. „Oh, e atât de enervant“. Îngrijitorii montează gratiile, le leagă între ele.
Preventiv gâza se lasă la înălțimea unui cap de om. Apare dresorul cu biciul în mână. Tânărul cu chipiu înalt, super-starul. Aplauze!
Tigrii se fac că se uită-n altă parte, dar ea știe. Zboară direct în urechea lui. „Vezi că…“
Palma omului lovește reflex urechea. Ce-a fost asta? Îi strică concentrarea. Ce face, mami, ce face? Nimeni n-a înțeles. Tigrii se uită unul la altul, descumpăniți. Apar îngrijitorii cu țepușe, îi împing înapoi în cușcă. Ho, huă! Ce show e ăsta? Ce face neînfricatul? Noi am dat bani aici! Ultimul iese dresorul umilit. Se scarpină necontrolat la ureche. O pată mică, sângerie. Gata, nu se mai vede…