Cătălin Ranco Pițu a devenit cunoscut publicului cititor românesc în ultimii ani, grație celor două lucrări pe care le-a publicat în 2024 (Ruperea blestemului. Revoluția Română din decembrie 1989 și 2025 (Mineriada s-a născut la revoluție. Evenimentele din 13-15 iunie 1990), ambele apărute la Editura Litera. De altfel, eu însumi m-am referit la semnificația și substanța acestor lucrări, în cronici publicate în paginile României Literare. Atunci când avem în vedere cartea sa dedicată evenimentelor din decembrie 1989, este important să menționăm că autorul, deși nu are specialitatea istoricului, o are pe cea a procurorului și încă nu pe a oricărui procuror. Cătălin Ranco Pițu este procurorul militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a alcătuit rechizitoriul în dosarul Revoluției, privind trimiterea în judecată a unor persoane cu rol-cheie în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989, începând cu Ion Iliescu (fostul președinte al României) și continuând cu Gelu Voican Voiculescu, generalul Iosif Rusu (fost șef al Aviației Militare), acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave împotriva umanității. În treacăt fie spus, dintre cei acuzați, Ion Iliescu a evitat (odată cu decesul său, din vara acestui an) o condamnare, sau cel puțin o sentință finală în dosarul Revoluției române, în condițiile în care acesta fusese acuzat de săvârșirea unor infracțiuni contra umanității, în intervalul 22-30 decembrie 1989. Sugestiv este faptul că în intervalul 16-22 decembrie 1989, au fost înregistrate 153 de decese și 831 de răniți din rândul revoluționarilor, în vreme ce după momentul 22 decembrie până la sfârșitul anului au survenit 857 de decese și 2382 de răniri de persoane, așadar un număr exponențial mai mare de victime comparativ cu intervalul anterior.
Autorul volumului își întemeiază lucrarea mai ales pe raportul Comisiei Senatoriale privitoare la Revoluția din decembrie, coroborând informațiile cu date provenind din presa vremii sau din preluarea și transcrierea unor mărturii relevante provenind de la martori cheie ai acelor evenimente, ce s-au succedat în decembrie 1980, în România. Spre deosebire însă de ediția inițială a cărții (publicată anul anterior), mult mai amplă și mai detaliată, de această dată fostul șef al Secției Parchetelor Militare propune publicului o variantă comprimată a volumului, un text mai suplu, prietenos, destinat publicului tânăr și aș adăuga eu, unui segment de cititori care preferă o variantă comprimată, dar care să surprindă totuși esența evenimentelor abordate. În linii mari, structura cărții în sine este mai mult sau mai puțin aceeași, urmărind însă mult mai concis momentele-reper ale evenimentelor legate de Revoluția română din decembrie 1989, începând cu izbucnirea evenimentelor de la Timișoara și continuând cu iureșul acțiunilor de reprimare desfășurate de mecanismele represive ale regimului comunist, încercările regimului de a înăbuși protestele, momentul mitingului popular din 21 decembrie de la București, evenimentele din noaptea de 21-22 decembrie din București, ridicarea baricadei de la Inter, fuga precipitată a lui Ceaușescu, conturarea și ascensiunea noii puteri politico-militare, avalanșa dezinformărilor și diversiunilor din decembrie 1989, precum și efectul lor direct, mai ales în victime umane, momentul procesului și execuției cuplului dictatorial, controversele legate de acțiunile securiștilor/teroriștilor în acele zile însângerate de decembrie 1989, emergența și persistența dilemei revoluție sau lovitură de stat.
De ce o variantă destinată tinerilor a cărții inițaile? Este ea una redundantă? Aș îndrăzni să răspund chiar eu. Nu, nicidecum! Pentru că într-o eră a tehnologiei și a ecranelor, accederea la acest segment de cititori poate fi mai dificilă și interesul unul mai greu de captat și de menținut. În același timp, dat fiind contextul politic, cu atât mai mult este importantă cunoașterea, de către noua generație – în special de către cei care s-au născut după 1990, a evenimentelor din preajma și din timpul lunii decembrie 1989, evenimente care au permis, după negura deceniilor regimului comunist, răsturnarea acelui regim opresiv și criminal, dar mai ales debutul unui proces lung și anevoios de renaștere națională și construcție democratică. Or, cu atât mai mult tinerii (și desigur, nu doar ei), cunoscând trecutul istoric – din manuale, sinteze istorice și din astfel de cărți, vor ajunge să prețuiască și implicit să apere principii și valori precum libertatea de exprimare și informare, drepturile fundamentale ale omului, în general, de care se bucură în prezent. Iată, prin urmare, de ce o lucrare precum cea elaborată de Cătălin Ranco Pițu este importantă, putând fi considerată un instrument de studiu, util tinerei generației.