A apărut de curând o antologie închinată sărbătorii Nașterii Domnului realizată de un harnic și polivalent publicist și scriitor, Menuț Maximinian. Originar dintr-un sat de pe Valea Țibleșului, Menuț Maximinian este un admirator împătimit al folclorului și al tradițiilor populare românești. Prețuiește atât de mult folclorul și tradițiile populare românești, încât nu se sfiește să apară în frumosul costum năsăudean pe care-l poartă cu firească mândrie ca semn al prețuirii acestor tradiții. În această privință, el se aseamănă cu regretatul Dimitrie Vatamaniuc, care prin anii ’60 ai secolului trecut venea la orele de limba română la Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej în frumosul costul bucovinean. Editează o publicație Răsunetul cultural fondată de înaintașul lui Andrei Moldovan ca supliment al ziarului județean Răsunetul reușind să facă din acest supliment cultural o veritabilă revistă de cultură, lucru evident atât prin calitatea articolelor publicate cât și prin cea a colaboratorilor. Aceste aspecte se verifică și în această antologie.
Colaboratorii sunt mai ales membri ai subfilialei Bistrița-Năsăud a Uniunii Scriitorilor, ce ființează sub egida asociaților scriitorilor din Cluj. Sunt scriitori de toate vârstele, de la octogenarii Mircea Popa, Cornel Nistea, Adrian Popescu, Constantin Cubleșan, Ion Buzași, Pompei Cocean ș.a., până la proaspeți debutanți. Așadar sunt cel puțin trei generații de scriitori și se oferă cititorului perspective diferite asupra acestei sărbători. Ca specie literară, aceste texte pot fi considerate amintiri învăluite în duioșia aducerii aminte.
Pentru generația celor mai în vârstă, Crăciunul era numit la școală Moș Gerilă, iar sfintele sărbători ale Crăciunului (nașterea Domnului, Boboteaza, Sf. Ion), sărbători de iarnă. Unii își amintesc că dascălii, desigur la comanda regimului, îi îndemnau pe copii să vină la serbări școlare să recite poezii despre Republică și despre Stalin. Dar la vârsta copilăriei, lucrurile acestea au fost repede uitate și copiii s-au întors cu bucurie la farmecul acestor sărbători pe care mulți dintre autorii acestor amintiri o numesc Noaptea Sfântă și caută retrospectiv să-i explice frumusețea și farmecul. În primul rând este amintit colindul (colinda), „aurul fără seamăn al sufletului”(Gellu Dorian), „semn de renaștere națională” (Adrian Alui Gheorghe). Pe lângă scriitorii bistrițeni sunt invitați să scrie despre sărbătoarea Crăciunului personalități marcante ale culturii române actuale: Ioan-Aurel Pop, I.P.S. Andrei Andreicuț ș.a.
Sărbătoarea este raportată mai ales în aceste amintiri la vârsta copilăriei, vârsta fericirii. E nota comună a acestor pagini pe care o sintetizează într-un scurt eseu Ioan-Aurel Pop, deopotrivă istoric și scriitor. El îndeplinește cerința lui Nicolae Iorga referitoare la profesorul de română și de istorie; spunea Iorga că nu concepe un profesor de istorie care să nu știe literatură română, dar și niciun profesor de literatură română care să nu știe istoria patriei. O surpriză plăcută este prezența în această crestomație a lui Ion Pop Reteganul, „cel mai mare folclorist al Ardealului cu o savuroasă, prin limbajul ardelean, «amintire» – Colindiță cu flișcoi, această prezență sugerând asemănarea obiceiurilor și tradițiilor de Crăciun în toată Transilvania“.
Crăciunul este în aceste „povești“ și un festin culinar, toți autorii aducându-și aminte de bunătățile cu care încărcau masa, „mâncăruri bune, între care mă fermeca aburindul cozonac cu miresme fine (Ioan-Aurel Pop); „Evlavia religiozității creștine pe care o trăiam la slujba de a doua zi din biserică, petrecerea de neuitat care urma acasă cu jumări, cârnați, cartaboși, cu sângerete și maioș, cu cornulețele numite haioș, făcute cu osânză din porcul proaspăt tăiat (nu era familie în sat care să nu taie la Ignat sau înainte de Crăciun) care oferea slănina de peste an și toba cu mare trecere așa cum știau doar câțiva maeștri în ale preparatului bunătăților de porc păstrate până astăzi în memoria noastră…“(Mircea Popa).
Textele sunt însoțite de fotografii (portrete ale scriitorilor) sau aspecte specifice acestei sărbători, realizate de Cornel Ciocan.
Prin antologia Povești de Crăciun, alcătuită de Menuț Maximinian și colaboratorii săi, se realizează o carte frumoasă, amintindu-ne sfintele noastre datini, ca un dar de Crăciun.