Așa cum se spunea în vremuri (nu) demult apuse, G. P. Volceanov are „vîrsta revoluției noastre”. S-a născut în 1989. Este fiul distinsului traducător și shakespearolog George Volceanov (prenumele său complet este George-Paul), dar nu pentru aceasta îl apreciem. Încă tînărul autor este poet, prozator, lexicograf, co-autor de dicționare (cel al argoului englez a apărut în 2015), master în Litere și doctorand al Universității din București. Masiva și docta sa lucrare Rapul este poezie. O incursiune în cultura hip-hop românească este un demers foarte serios, mai ales că subiectul poate lăsa altă impresie și, dacă n-ar fi cercetare adevărată și profundă, ar trece drept un simplu teribilism.
Pe deasupra, purtarea unui nume binecunoscut în literatura contemporană îl obligă pe autor. Din fericire, cercetătorul nu se simte apăsat de ascendența sa, nici nu resimte complexul temei plebee pe care și-a ales-o pentru studiu, cei care pufnesc cu suficiență și snobism s-ar putea, citind cartea, să-și schimbe măcar cu cîteva grade percepția. Acestea sînt importante, căci și un pepene, rotit puțin, poate avea altă aromă decît cea inițială.
După cum ne învață G.P. Volceanov, prima atestare tipărită a termenului hip-hop îi aparține jurnalistului american Steven Hager, care a folosit termenul într-un articol dedicat lui Afrika Bambaataa din „The Village Voice“, publicat pe data de 21 septembrie 1982. Așadar, autorul e numai cu puțin mai tînăr decît genul pe care îl privește în detaliu. El face distincția între rap (componenta vocală) și hip-hop (ansamblul text-melodie instrumentală).
Autorul analizează amănunțit elementele culturii hip-hop. Primul e rapping-ul, stil vocal cu versuri rimate. Al doilea este Djing, crearea muzicii cu ajutorul unor pick-upuri. Al treilea element esențial este b-boying-ul (variantă b-girling), un stil de dans liber sau „dans de stradă”, iar ultimul e o reprezentare plastică, graffiti-ul.
Un element esențial în hip-hop este MC-ul, la care autorul nostru se referă pe larg. Master of Ceremony, prescurtat MC sau emcee, este un fel de staroste de călușari (nimic nou sub soare), care se ocupă cu prezentarea artiștilor, comunică mereu cu publicul, distrează lumea, este un comper ce menține o atmosferă plăcută la concert.
Dar de ce este rapul poezie? Rețin ca amintire personală o melodie rap de la începutul anilor 1990. Să fi fost 1994? Față de vasta informație în domeniu a lui G.P. Volceanov, care îi notează cu nume și piese pe rapperi, eu nu pot numi nici autorul, nici interpretul. Artistul se ipostazia în rolul unei gagici (femeie de viață liberă, cum ar fi zis G. Călinescu), care este curtată prin recitare de versuri, la modul vetust, de către un bărbat deloc trendy. Excedată, fata replică vulgar, evocînd și ceea ce, evident, îi lipsește: „Poezia ta/ să-mi bag…-n ea !/ Poezia ta/ să-mi bag…-n ea”!
Rapul este poezie măcar ca intertextualitate, el amestecă referințe culturale din care locurile comune ale „poeziei“ de gang, nu lipsesc: „Sunt grijuliu cu microfonu ca Ciomu cu bisturiu’ / Dați-mi banu’ sau sunt groaznic ca Ivan […] / Obraznic ca Topârceanu, clasic ca Cioran / […] reper fantastic ca Greuceanu / De fel vorbesc cam plastic ca Mocanu […] / Le demonstrez că ești doar plastic ca Loganu […] Clasic ca Tolstoi, scuip Război și pace / În cele mai harismatice versuri de la Psaltire încoace”.
G.P. Volceanov amănunțește toate elementele liricii rap, inclusiv atacurile textuale la rivali, izvorîte din modelul „E unul care cîntă mai bine decît mine ?”, dar fără pic din toleranța lui Alecsandri. Astfel, Puya și Sișu atacă formațiile din Sindicatul R.A.N., R.A.C.L.A. și Getto Daci, respectiv Rimaru : „Aici e București, nu e nici est, nu e nici vest…“ (mai departe, textul e ireproductibil).
Glosarul artiștilor din hip-hop-ul românesc al lucrării cuprinde 16 pagini din volum. Concluzia autorului, la capătul a peste trei sute de pagini de studiu atent, sprijinit pe exemple relevante nu lasă loc de întors: „Rapul, spre deosebire de poezia contemporană, a trecut probabil cel mai de seamă test, cel al publicului. Prin urmare, sunt categoric atunci când susțin că rapul poate și merită să fie considerat o nouă specie a genului liric”. Dar notorietatea nu înseamnă valoare și nu constituie un test valabil pentru poezie. Rapul poate fi un gen al culturii underground dar nu un nou „gen liric“.