La Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca a apărut un nou volum semnat de cunoscutul istoric literar Mircea Popa. Este vorba despre un amplu studiu monografic dedicat poetului, prozatorului și publicistului Horia Bădescu, intitulat Existență și creație. Pe parcursul a 277 de pagini, exegetul reconstituie cu minuțiozitate fațetele multiple ale operei unui autor proteic, puternic ancorat în viața literară contemporană. Lucrarea conține zece capitole de dimensiuni diferite, fiecare secțiune fiind dedicată unui sector distinct al creației. Sub acest aspect, titlurile se dovedesc semnificative: Stop-cadru, Fețele poeziei, Prozatorul, Incursiuni literare, Eseistul, Publicistul, Memorialistul, Registrul critic, Orizonturile creației și Bibliografie.
Lucrarea se deschide prin marcarea câtorva repere biobibliografice, în măsură să jaloneze etapele unei activități literare prestigioase. Ele se dovedesc importante pentru mai buna înțelegere a omului și a lumii prin care a trecut Horia Bădescu. Este vorba despre un scriitor al cărui destin s-a contopit cu urbea în care și-a dus existența și care a devenit un fel de „emblemă lirică“ a Clujului. Mircea Popa reconstituie activitatea prolifică desfășurată de Horia Bădescu la Studioul teritorial de Radio Cluj, menționează debutul publicistic din revista Tribuna în 1964 și ieșirea în lume, la cunoscuta Editură Dacia, cu volumul Marile Eleusii din 1971. Nu este ignorată nici contribuția tânărului poet la apariția cenaclului și a revistei Echinox. Studiul introductiv reușește să reconstituie complexul profil spiritual al unui autor care face parte din elita scrisului clujean, dar care a reușit să se facă remarcat și în spațiul francofon.
Cum Horia Bădescu a devenit cunoscut îndeosebi ca poet, capitolul cel mai amplu al studiului investighează Fețele poeziei. Rând pe rând, Mircea Popa abordează o serie de aspecte precum Baladescul, Tentația folclorului, Extazul formelor: ronsetul, Invazia sacrului, Poetica ființei, Statutul ontologic al cunoașterii și Accente. Afirmarea poetului este pusă în strânsă legătură cu efervescența culturală din jurul cenaclului și a revistei Echinox. Mircea Popa identifică în lirica lui Horia Bădescu o poezie muzicală, „bazată pe nuclee germinative cu mare forță de iradiere, cu un metaforism foarte bine organizat și o structură compozițională de tip modern“. Este vorba despre o creație ce seduce prin limbajul poetic asumat și armonia construcțiilor lirice. Exegetul observă marea diversitate a versurilor, relevând predilecția poetului pentru o serie de specii precum balada și sonetul. Nu sunt însă ignorate nici poemele de inspirație folclorică, de unde influența doinelor, a cântecelor de jale și de dor. Adept al poemelor cu formă fixă, Horia Bădescu introduce în lirica românească ronsetul, o nouă specie a genului liric. Pentru scriitor, poezia se transformă într-un instrument de cunoaștere a lumii. Mircea Popa observă faptul că ne găsim în fața unui poet fascinat nu numai de lumea ideilor, ci și de formele pe care le îmbracă acestea. Scriitorul este considerat un veritabil demiurg în lumea imaginarului, posesorul unui har divin. Ronsetele reprezintă „o poartă către dialogul cu marile probleme ale lumii“. Atenție este acordată și etapei ludic-parodice a operei, dimensiunea carnavalescă alcătuind o modalitate de subminare a vechilor convenții artistice, ale seriozității și rigidității clasice.
Deși este cunoscut îndeosebi prin remarcabilele sale volume de versuri, Horia Bădescu este și un apreciat prozator. Dintre romanele sale, care au cunoscut mai multe ediții de-a lungul anilor, putem aminti: Joia patimilor (1981), Zborul gâștei sălbatice (1989) și O noapte cât o mie de nopți (2011). Scriitorul are vocația povestirii. Adesea, ca și în cazul lui Dino Buzzati, întâmplările pe care le relatează sunt proiectate în fantastic, care le conferă valoare de simbol și numeroase semnificații ezoterice. După cum o sugerează și titlul, romanul O noapte cât o mie de nopți se găsește sub tutela marelui model reprezentat de celebrele povestiri arabe, care întruchipează un veritabil arhetip al cărților de povestire. Marile teme abordate de către romancier sub pecetea povestirii sunt: cartea, timpul, memoria, ceasul, călătoria, singurătatea, frica, arta.
Important se dovedește și capitolul dedicat eseistului Horia Bădescu. Dintre lucrările acestuia, o atenție deosebită merită volumul Meșterul Manole, „o construcție critică axată pe sublinierea profunzimii tragicului românesc“. Studiul insistă pe relevarea „profundului sens sacral al jertfei făcute de artist în numele creației“.
Bine documentat, studiul monografic realizat de Mircea Popa reușește să reconstituie fațetele multiple ale unui scriitor prolific, ce și-a pus puternic amprenta asupra vieții literare contemporane.