Darul lui Dumnezeu
Dumnezeu, vrând să‐mi facă un dar,
a smuls din sternul meu o coastă
şi, urându‐mi sănătate,
a făcut‐o hotar între mine şi singurătate.
Era un balcon, era o durere,
o lună mare, umbră, prihană
când am şoptit cântare coastei mele
şi‐o oblojesc de‐atuncea ca pe‐o rană.
Destăinuire
(variantă)
Sunt vulnerabil ca o ninsoare.
Mă pot cuceri o stradă, un zgomot,
o linişte în plus.
Mă poate cuceri privirea unei trecătoare,
pădure subțire de fum şi apus.
Mă pot cuceri fantomele toate,
lumini şi atracții,
erorile sute,
un zbor fără aripi,
pierzanii şi râset,
caii de ceață ai nopților mute.
Nu mă pot feri de pericole,
ele mă aşteaptă oriunde,
în vină, în alb, în umbră, chiar în hău,
nu mă pot feri de ele, iubito.
S‐ar putea să poarte chipul tău.
Paşi împreună
Ia‐mi difuza căldură a mâinilor,
să fie a ta,
ia‐mi uşoara murmurare din vise,
să fie a ta.
Dacă ai observat vreun îndemn
în conturul ochilor mei
e dintotdeauna spre tine.
Ia‐mi căldura ființei care a rămas
şi adaug‐o celulelor tale tinere
în formă de îngeri pictați de copii.
Împrăştie‐mă în trupul tău,
octombrie fără sfârşit
şi să ne‐auzim paşii
urcând împreună.
Sfidare
Există moarte pentru toți fiii planetei,
spun calculatoarele,
de o sută de ori moarte,
de o mie de ori moarte,
de o sută de mii de ori moarte
pentru fiii şi fiicele planetei,
pentru viața întregii planete.
Se proiectează un Nero,
armatorii proiectează un Nero,
cu toată nerăbdarea lui în sânge,
un robot Nero
care să aprindă focul
măcar o oră, un sfert de oră,
pentru a vedea
ce vâlvătaie
va face din lume
o amintire
Pentru …Nimeni
Lumea nu se împarte
Soldații lumii se plictisesc
aşteptând moartea.
Se moare mai mult pe şosele,
zic generalii,
lumea se împarte la doi,
jumătate mie, jumătate ție.
Lumea nu se împarte,
fiecare om e o lume,
zic poeții.
Toate sunt înscrise…
Drumul
până la rodul frumos al verticalității
este înscris pe fruntea învingătorului:
ceea ce nu se poate vedea, dar există
urmele dinlăuntru ale celor stăruitori,
aşteptarea codrilor,
ropotul ploii în faptul serii,
pământul rodit în palmă,
sănătatea ierbii, miresmele mierii,
apa freatică
pentru setea poienilor,
zăpada calmă, masivele de molid,
focul de cetini amirosind a răşină
loc al cuvintelor de mângâiere,
hainele de sărbătoare, jocul,
toate sunt înscrise…
şi norocul.
***
Se clatină vârsta, ne facem mai mici
sub părul tău lung răsfirat peste noi;
va fi un noiembrie, aşa precum zici,
şi‐o casă pustie sub ploi…
Mărturisire de dincolo
Nu era nici deal nici vale nici loc drept
Punct care se balansa era
Țipăt peste două maluri de prăpastie era
Drum format din cuvântul d r u m
Mergeam pe el fără să-l simt sub paşi
paşii nu erau picioare păşind
şi nu erau picioare deloc în mersul acela
şi nici nu alunecam
Nu simţeam foame nici frig nici cald
nu eram greu nu eram uşor
Eram ceva fără să fiu
De chip nu-mi mai aduceam aminte
ştiam că sunt eu
mă vedeam privindu-mă dar nu eram de văzut
sau eram fără să fiu
Umbra în poeme
Mai treci prin faţa ochilor subţire
să crească umbra în poeme
e doar un pas şi vine-o nemurire
o noapte întâmplată mai devreme
Iernile şi câinii mei te-aşteaptă
o, dacă ai şti că eu sunt cel
ce-n visul tău uitat îndreaptă
în mare taină al sângelui inel
ai fi femeie-acestui braţ învins
şi sărbătoare iernilor ce vin
de rostul vârstei m-aş lăsa convins
ca de tăria cornului cu vin.
Şi mai înalţi sub arbori tineri
vom trece de cu seară în copii
apoi va ninge peste noi o vineri
şi-apoi vom fi
când n-om mai fi
În fii.
Gong
Mai greu îmi este sângele spre seară
ochiul e jilav în aerul mut
şi s-au stins făcliile afară
e vremea trecută cu gongul bătut.
Am uitat de aer şi de pâine
de soarele negru cu ochii păgâni
iubito, fii astăzi, eu sunt fără mâine
pământul se surpă cu tot cu fântâni.