12.11.2014
În această zi am primit în dar un sequoia. Nu este vorba de Californian Redwood (Sequoia Sempervirens), folosit în mod curent în scop ornamental, și nici de Dawn Redwood (Metasequoia), cunoscut doar sub formă fosilă până în 1941, când exemplare verzi ale lui au fost descoperite în China, ci de Giant Sequoia (Sequoiadendron Giganteum), considerat cel mai mare copac din lume și ocrotit prin lege pe întreaga planetă.
Iată ce scrie într-o enciclopedie: „Acești uriași ai regnului vegetal se găsesc în număr mare în California. Sequoia Gigantea face parte dintr-o specie de gimnospermă care poate trăi mii de ani, iar la maturitate poate ajunge la 145 de metri înălțime, cu circumferința tulpinii de până la 38 de metri.“
Un asemenea arbore va putea fi văzut peste aproximativ 2.000 de ani în curtea casei mele. Când mi-a fost adus avea doar 6 ani și 1, 80 metri înălțime (aproape cât mine, care am 1,87). Cel care mi l-a dăruit, Ion Donoiu (cunoscut arheolog și numismat, inițiatorul lui Nichita Stănescu în numismatică) l-a cumpărat, împreună cu soția lui, Viorica Donoiu, în februarie 2008, de la Muir Woods (un parc dendrologic național din California), l-a adus în România într-un mic tub de plastic transparent (măsurà pe atunci 10 cm!) și l-a plantat în grădina lui din comuna Domnești (județul Argeș). Acolo l-a îngrijit cu dragoste. După șase ani, iată, mi l-a dăruit mie.
Ion și Viorica Donoiu au venit cu un autobuz, însoțiți de alți iubitori de poezie (aproximativ treizeci) din Ploiești, printre care profesoara de română Gabriela Teodorescu, scriitorii Gelu Ionescu, Camelia Iuliana Radu și Nicolae Petrescu-Redi, ca și mulți tineri – unii, elevi de liceu – pasionați de poezie. Am deschis larg cele două porți mari de la stradă și autobuzul a intrat în curte. În scurtă vreme, livada mi-a fost invadată de oameni frumoși, mai mulți ca oricând.