Comemorăm de obicei evenimente benefice, personalități artistice de prim rang, mari invenții care au schimbat fața lumii. Comemorăm însă, cu mai puțin entuziasm, și tragediile prin care a trecut omenirea, precum războaiele ori revoluțiile sângeroase. Ceea ce s-a întâmplat însă în urmă cu 25 de ani, în septembrie 2001 la New York, nu face parte din tragediile numite războaie ori revoluții: atacul neașteptat asupra unor obiective civile, simbol al Occidentului, a reprezentat oroarea absolută, cea planificată cu sânge rece. O lungă perioadă de pace și de prosperitate prezintă din păcate și un mare dezavantaj: ea adoarme conștiința popoarelor și le obișnuiește cu binele. Ajungem să credem că pacea și prosperitatea ar fi o situație normală, că lumea doar așa ar trebui să trăiască; nimeni nu se mai gândește la sacrificiile și la luptele necesare pentru a se ajunge la un echilibru fericit. Doar intervenții brutale ale Răului ne aduc brusc aminte de nenorocirea care pândește după colț. Atacul din septembrie 2001 a avut, involuntar, și o semnificație pedagogică: a arătat că lumea civilizată, adică lumea occidentală, trebuie să lupte mereu cu tenebrele pe care le-a înfrânt în ultimele secole, dar care nu au dispărut; ele privesc cu ură la modul occidental de trai și fac tot posibilul să întrerupă cursul lui ascendent. Acum 25 de ani, punctul cel mai înalt al progresului tehnic, capitala financiară a lumii, modelul de la care s-au inspirat zeci de țări a fost lovit. A fost apoi necesar un război lung și sângeros, în Irak și în alte țări, pentru ca autorii atacului să fie identificați și pedepsiți. Echilibrul mondial s-a restabilit cu greu. În țara noastră, am avut șansa unei revoluții victorioase care a răsturnat dictatura comunistă; am avut apoi șansa încadrării conștiente într-o zonă de civilizație de factură occidentală. Nu a fost rodul purei întâmplări, ci și al unei voințe politice care a unit la un moment-dat cea mai mare parte a poporului român. Asemenea situație privilegiată nu este însă un cadou oferit pentru eternitate: regimul democrației liberale presupune o luptă continuă pentru păstrarea lui. Forțe ale întunericului au atacat prin surprindere societatea americană în luna septembrie 2001; cu doar o zi înainte de acea nenorocire, nimeni n-ar fi bănuit lovitura pe care democrația avea să o primească. Obscurantismul și înapoierea, pentru moment în defensivă peste tot, n-au dispărut din lume, ci așteaptă să-și ia revanșa. La granițele țării noastre, un Imperiu al Răului, furios de înfrângerile suferite, are o singură obsesie – reocuparea țărilor pe care odinioară le-a stăpânit și care au reușit să se elibereze. Evocarea evenimentelor de acum 25 de ani ar trebui să ne reamintească faptul că pacea, libertatea și prosperitatea se află într-un echilibru fragil și într-un pericol permanent. Ele au nevoie să fie apărate zi de zi.