La Editura Junimea din Iași a apărut o nouă lucrare semnată de cunoscutul critic și istoric literar Răzvan Voncu. Este vorba despre volumul intitulat Spectacolul literaturii. Scriitori străini. Cartea reunește treizeci de eseuri, precedate de un interesant studiu introductiv. Răzvan Voncu atrage atenția asupra faptului că textele reflectă o altă fațetă a activității sale critice. Într-adevăr, cronicarul României literare ne-a obișnuit cu studiile incisive dedicate săptămânal scriitorilor români. De aici ineditul lucrării, care reunește eseuri și articole consacrate unor autori străini. Cu toate acestea, cartea nu reprezintă o surpriză. Deja G. Călinescu a atras atenția asupra faptului că un istoric literar autentic trebuie să cunoască în profunzime cel puțin o mare literatură străină. Altfel, există riscul ca tot ceea ce se publică pe tărâm autohton să pară extraordinar. De aici nevoia firească de repere și de modele, prezente din plin în cultura occidentală.
Pasionat de lectură, Răzvan Voncu a citit multă literatură străină. Lecturile sistematice l-au ajutat să descopere creațiile majore ale literaturii universale, oferindu-i un important sistem de valori. Cunoscând mai multe limbi de circulație, criticul literar a reușit să parcurgă în original numeroase lucrări de referință. El recunoaște importanța traducerilor, dar atrage atenția că acestea nu sunt același lucru cu originalul. Vorbind despre avantajele, dar și despre limitele comparatismului, Răzvan Voncu pledează pentru lectura în original a textelor de referință, dar și pentru nevoia ca lectura să fie dublată „de cunoașterea istoriei, culturii și civilizației căreia îi aparțin scriitorii în cauză“.
În ciuda acestor deziderate, criticul recunoaște că atunci când a comentat o serie de transpuneri din alte limbi a acceptat în mod deliberat ideea „de a comenta niște traduceri ca și cum ar fi texte românești“. Este cazul scriitorilor maghiari precum Markó Béla, Szántó T. Gábor, Karácsonyi Zsolt, Péter Demény, Balázs Imre József, Fekete Vince și Lövétei Lázár László. Demersul exegetului este justificat în felul următor: „Raritatea, în cultura română, a cunoscătorilor de maghiară este atât de mare, încât a proceda altfel înseamnă a nu-i mai citi pe scriitorii unguri deloc, lipsindu-ne singuri de spectacolul unei literaturi de lângă noi și, totodată, de posibilitatea de a compara modul în care împrejurări istorice similare au rezonat în literaturi diferite“.
Spectacolul literaturii este o carte care dezvăluie o altă fațetă, mai puțin cunoscută, a activității lui Răzvan Voncu. Este vorba despre o selecție din articolele, eseurile și studiile de literatură universală și comparată publicate de exeget pe parcursul a 35 de ani. Ele vorbesc despre interesul constant al autorului pentru literatura lumii. Eliberate de constrângerile specifice cronicii literare, aceste texte exprimă din plin curiozitatea intelectuală a criticului și o imensă plăcere a textului.
În ceea ce privește structura cărții, Răzvan Voncu atrage atenția asupra faptului că selecția propusă cititorilor nu este nici geografică, nici lingvistică. Mai mult, deși s-a format îndeosebi prin intermediul limbii franceze, din carte lipsesc trimiterile la scriitorii din Hexagon. Este vorba despre o mare literatură, căreia exegetul dorește să îi consacre o carte viitoare. Drept consecință, lucrarea de față se ocupă îndeosebi de scriitorii sârbi, bulgari și maghiari. Este vorba atât despre autori clasici (Lampedusa, Jovan Dučić, Vasco Popa), cât mai ales despre contemporani. Unii dintre scriitorii comentați au ajuns celebri, în timp ce alții sunt mai puțin cunoscuți: G.G. Márquez, Amos Oz, Adam Puslojić, Srba Ignatović, Alexander Petrov, Predrag Bogdanović, Jovan Zivlak, Bratislav Milanović și alții. Atenția acordată autorilor italieni, englezi, spanioli, sârbi, bulgari și maghiari se transformă în niște pretexte pentru a investiga analogiile și similitudinile cu literatura română. Criticul recunoaște că este preocupat de „raporturile culturii cu istoria și impactul pe care politica l-a avut asupra literaturii, în perioada modernă și contemporană“. Pentru a nu greși, ori de câte ori a fost posibil, criticul a confruntat judecățile sale de valoare cu cele existente în literatura de origine a scriitorului comentat.
Cartea are meritul de a aduce în fața cititorului român o serie de autori a căror existență a fost marcată de fenomenele specifice finalului și începutului de mileniu. Și cum Răzvan Voncu se definește, cu predilecție, drept un critic de poezie, este firesc ca cele mai multe dintre comentariile sale să vizeze „regina“ literaturii.