Nimeni să nu-mi spună că modelul pe care-l slujește Putin în toată politica sa nu este Stalin! Este Stalin sută la sută și să sperăm că nu va avea câștig de cauză precum sinistrul său predecesor.Georgianul mustăcios avea un principiu de la care nu abdica și-i aștepta confirmarea. Care era acesta? Lasă-i pe capitaliști să se sfâșie între ei fiindcă după ce vor fi făcuți ferfeniță, eu, ca un salvator îndreptățit, mă voi sui peste ruinele lor și voi fi victorios. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin a fost încântat de faptul că Germania nazistă, în mai 1940, a atacat Franța. El spera să aibă loc un război de uzură ca în cazul Primului Război Mondial, când cele două mari puteri occidentale s-au măcinat una pe alta până când a trebuit să vină armata americană și să facă ordine. Asta spera Stalin. Dar, spre surprinderea și spre supărarea lui, războiul, de data aceasta, nu a mai fost unul de durată, ci… un Blitzkrieg, războiul fulger în care credea cel mai mult Hitler și care de altminteri i-a adus și succese remarcabile. Ceea ce Stalin spera să dureze ani și ani s-a rezolvat în două luni. Astfel, liderul de la Kremlin a intrat la idei și și-a dat seama că nu-i de joacă. Cu toate acestea, a știut să se abțină. Nu a ținut cont de niciun avertisment dintre acelea care voiau să-i atragă atenția că oricând poate fi atacat de Hitler. Și-a sacrificat toată armata din partea de Vest a URSS-ului, pentru ca să apară în postura de victimă și abia apoi să riposteze. Singurul avertisment de care în viața lui a ținut cont a fost acela transmis de faimosul spion Richard Sorge, care-l anunța pe dictator că Japonia nu va ataca Uniunea Sovietică, ceea ce a fost un răgaz câștigat de Stalin pentru a-și aduce din Extremul Orient diviziile siberiene și a organiza apărarea Moscovei în decembrie 1941. Dar să lăsăm astea și să ne întoarcem în prezent.
Ce se întâmplă acum? Putin stă în refugiul său de la Kremlin și-și freacă mâinile mulțumit. Războiul economic dintre SUA și Europa este tot ce-i convine și-i place mai mult. Nu spera o mai mare izbândă. Poate să aștepte berechet. Până la urmă, marile puteri se vor măcina una pe alta și el va avea numai de câștigat. E de mirare, după părerea mea, că strategi și analiști de pe o parte și de alta a oceanului nu înțeleg ce se întâmplă. Faptul că acest război nu va avea decât un singur câștigător. Și acesta este Rusia prin persoana dictatorului Putin. Nu sunt economist ca să pricep toate implicațiile presupuse de creșterea tarifelor vamale și așa mai departe. Tot ce știu e faptul că nu va fi bine. Că, în loc ca cele două blocuri să fie unite și să conlucreze împotriva dușmanului comun, ele se dezbină și, simplu spus, își fac rău. Am spus cine va fi câștigătorul. Rusia și desigur și China, tot ceea ce, la urma urmei, omul european refuză. Nu înseamnă că detestă neapărat, dar e conștient de faptul că aceste două mari puteri, chiar dacă nu vor institui o nouă ordine mondială, vor acționa în așa fel încât vor perverti toate valorile și principiile la care ne-am raportat în sute de ani de tradiție creștină. Așadar, nu suprafața contează, ci profunzimea. Omul european are lipsuri și defecte, este comod și coruptibil, mai are foarte puțin din demnitatea martirică a strămoșilor săi, dar se sprijină pe niște achiziții culturale și morale care nu pot fi destituite. Chiar dacă acestea or fi doar teoretice, contează că încă sunt valabile și formează abecedarul oricăruia dintre noi. Dacă ele vor fi definitiv anulate, atunci soarta noastră se va îneca într-o beznă ireversibilă. De aceea, privim înapoi cu groază spre cele două sisteme totalitare, comunismul și nazismul, care au vrut să smulgă din rădăcini omul european iudeo-creștin. Așa încât nu vrem să se repete nimic din ce a fost, numai că istoria, din păcate, înseamnă repetiție. Repetiție care nu presupune identitate, dar pune în schemă aceleași primejdii. Iar dacă acestea sunt la fel de agresive, în schimb rezistența noastră față de aceea din trecut este mult slăbită. Aici e buba. Cetățeanul Uniunii Europene este o umbră palidă a europeanului de odinioară. Pe noi nu ne mai caracterizează combativitatea, ci apatia. Suntem blazați parcă încă de când ne-am născut și degeaba primim atâtea informații, pentru că, așa cum vin, așa se duc. Omul contemporan va trebui dat cu capul de pereți ca să priceapă că nu-i a glumă. Trump, bunăoară, nu-și dă seama că Putin îl ia peste picior sau chiar își bate joc de el. Trump este orbit de propria putere și de lozinca MAGA, Make America great again. Probabil că noțiunile sale de istorie sunt foarte precare și din acest motiv, neavând pic de cultură istorică, are impresia că e pe cai mari, când de fapt sub șezutul său se află un ponei pitic. Doar că, din păcate, în portretul acestui animal nefericit ne regăsim toți, polonezi, cehi, nemți, austrieci și, nu în ultimul rând, români… Sutele de milioane de europeni trebuie să se trezească dintr-o apatie dominată și să înțeleagă că viitorul lor depinde numai de felul în care-și cunosc și-și aprofundează propria istorie.