Povestea elefantului Topsy (de fapt, mai degrabă ar trebui să-i spun elefănteasă, că era de sex feminin) este una mai puțin obișnuită pentru pachiderme. Apărută pe lume în Asia de Sud-Est, Topsy a fost adusă imediat în SUA, fiind declarată primul elefant care s-a născut pe pămînt american, prilej de mîndrie patriotică. O aștepta o carieră în show-biz, drept pentru care a fost integrată în Mini-turma artiștilor cu trompă de la Forepaugh Circus.
În articolul care-i este dedicat în Wikipedia în limba engleză, Topsy beneficiază și de o fișă în care ni se spune că s-a născut în 1875 și că a murit în 1903, fiind de profesie Performer de circ. Spre deosebire de alți elefanți care și-au sfîrșit viața în mod natural (îndreptîndu-se spre cimitirul străbunilor) sau în bătaia puștii braconierilor de fildeș, Topsy a murit electrocutată. Nu din neatenție, ca destule făpturi umane și animale, ci electrocutată cu bună intenție de stăpînii ei. Între timp, la o reprezentație, în timpul numărului cu dresură de elefanți, Topsy a omorît un spectator.
Nu se știe dacă a făcut-o cu intenție sau nu. Nimeni nu a aflat asta, dar faima de ucigașă de spectatori a plasat-o în categoria elefanților răi. De care primul său stăpîn, Adam John Forepaugh, s-a străduit să scape. Astfel, după ce a fost expusă într-un parc de distracții, conjunctură în care nu mai putea ucide spectatori, Topsy a ajuns în posesia celor care au înființat Luna Park, din Coney Island, un, deja, celebru parc de distracții, numiții Thompson and Dundy.
În dorința unei publicități cum nu s-a mai văzut, cei doi noi stăpîni ai pachidermei au decis ca în ziua inaugurării Luna Park, să o spînzure pe Topsy, într-un spectacol cu public plătitor. Cum Societatea de Luptă împotriva Cruzimii Aplicate Animalelor s-a opus, s-a ajuns, în urma negocierilor, la o altă soluție finală. Ideea a fost să se aplice două lovituri condamnatei Topsy: să i se dea cianură de potasiu și, în același timp, pentru a fi siguri că nu scapă, să fie electrocutată. Cu asta, respectiva societate a fost de acord. Electrocutarea letală nu părea pe atunci chiar o cruzime (și, în unele state americane, nu pare nici astăzi).
Cum să fie electrocutat ditamai animalul de 5 tone? S-a apelat la consultanți. Cel mai activ și mai cunoscuți dintre ei era Thomas Alva Edison. Da, cunoscutul Edison era, de fapt, celebru pentru o parte din invențiile sale (se zice că o altă parte și-ar fi însușit-o în mod dubios). Edison se afla în plin „război al curenților“ care-l opunea la fel de cunoscutului (dar mai onestului) Nikola Tesla (nu are legătură cu drujbistul Musk). Edison susținea curentul continuu și voia să-l generalizeze în consumul americanilor, iar Tesla era partizanul curentului alternativ, care, iată, a și învins.
Intenția lui Edison era să folosească pentru electrocutarea elefantului curentul alternativ, pentru a demonstra că e mortal. Ideea a fost acceptată și echipa sa de la Edison Studio a filmat execuția cu kinetoscopul (o variantă de cinema care a fost surclasată de varianta Fraților Lumière). Filmulețul turnat atunci se numește foarte simplu: Electrocutînd un Elefant. Topsy a fost hrănită cu morcovi otrăviți, a fost și strangulată (pînă la urmă) și electrocutată. Cea din urmă cale a fost cea care a ucis animalul. Da, a afirmat Edison în presa vremii, curentul alternativ este mortal. Moartea lui Topsy „din cauza“ curentului alternativ nu a fost o găselniță suficientă pentru Edison. Războiul cu Westinghouse și Tesla a continuat. Edison și-a mai pus semnătura și pe altă invenție: scaunul electric.
Acesta a intrat în scenă ca metodă de execuție în Statele Unite la sfîrșitul secolului al XIX-lea, iar Edison a jucat un rol indirect, dar clar, în promovarea sa. În 1887, statul New York căuta o alternativă mai „umană“ la spînzurare, iar un dentist pe nume Alfred Southwick a propus folosirea electricității. Ideea a prins contur, iar Edison, dorind să discrediteze curentul alternativ al lui Westinghouse și Tesla, a sugerat că AC ar fi ideal pentru execuții, fiind mai periculos decît curentul său continuu. Spera astfel să asocieze, din nou, AC cu moartea, în mintea publicului.
Primul „scaun conectat“ a fost folosit pe 6 august 1890, pentru a-l executa pe William Kemmler, un criminal condamnat la moarte. Execuția a fost un dezastru: curentul nu l-a ucis imediat, iar Kemmler a suferit timp de câteva minute, ceea ce a atras critici dure. Alternativa scaunului s-a dovedit nu tocmai „mai umană“, cum își dorea statul New York. Deși Edison a fost implicat în acest proces, oferind consultanță și generatoare, nu el a construit scaunul în sine. A profitat doar de împrejurare. Westinghouse, bogătașul care promova curentul alternativ, furios, a refuzat să furnizeze echipamentele sale și a încercat să oprească execuția în instanță, fără succes.
În mod ironic, Edison a fost învins de două ori în această luptă. O dată, prin aceea că, totuși, scaunul electric s-a impus chiar folosind curent alternativ, iar a doua oară, prin aceea că, deși a fost înfățișat ca mortal, curentul alternativ s-a răspândit în lume, în ciuda eforturilor sale de a impune curentul continuu.
Războiul curenților, continuu sau alternativ, a fost tot timpul cu plus și cu minus. Că, altfel, fără electricitate nu se poate.