Invers
Pentru ziua de luni ar fi de ajuns
o simplă schimbare de perspectivă
poetul să iasă din colivia lui argintată
unde primește semințele de melancolie
care au infestat recolta considerabilă
din această parte a provinciei
și în locul lui să intre orașul întreg
(cu str. Păpușari nr. 4 bis inclusiv)
peisajul animat și surâzător
care să fie salvat la o adică
de sub torentul prăvălit din
ruperea bruscă a norilor
poetului nu-i mai rămâne apoi
decât să agaţe colivia argintată
sub streașina casei sale
Țările
Era un joc în copilărie
care se numea „țările“
împreună cu prietenii tăi
alegeați o bucată de pământ
reavăn (adică fără pietre
rădăcini sau alte lucruri dure)
cineva scotea un cuțit și marca
într-un chenar granițele continentului
„țară țară vrem soldați“ striga grupul
într-un glas și – pe rând – fiecare
înfigea cuțitul în pământul reavăn
tăindu-și o bucată pentru sine
unii își măreau țara alții pierdeau
mai mult sau mai puțin din ea
un prieten încăpea în țara lui
cu ambele picioare altul
abia se ținea într-un picior
tu niciodată nu ai reușit să
câștigi o țară pentru tine
la sfârșit rămâneai sărac mereu
dar cu un ciudat sentiment patriotic
Finis omnium nunc est
Semne tăcute despre sfârșitul lumii
au existat încă de la „facerea“ lumii
astăzi au devenit vizibile și zgomotoase
peste tot în porturi și aerogări
pălării și căciuli caftane și franjuri*
perciuni încrețiți și bărbi noduroase
roiuri de bătrâni tineri și de tineri bătrâni
aleargă de la un cimitir la altul
cu disperare anarhic
de-a lungul și de-a latul lumii
dau buzna în regatul morții
ca fluturii spre becul fierbinte
clamând un sfârșit glorios
__________
* „tzitzit“ (v. „Numeri“, 15, 38-41)
Vis colorat
Adesea excesul de ordine
instaurează dezordinea
bunăoară cauți hârtii inutile
prin sertare cu intenția
de a face loc altor hârtii inutile
și găsești carnetul de însemnări
al mamei cu desenele ei în creion
executate în timpul ședințelor
de sindicat – floricele și păsărele
ieșite din miezul creionului
ascuțit cu grijă (amintindu-ți de
prezidiile caricaturizate de maestrul SC
pe același tip de carnete
la ședințele conducerii UAP-ului
după cum îți mărturisea fiul său
înainte de vernisajul expoziției postume)
fiecare cu taletul lui îți spui
dar tot desene negre pe hârtie albă
ulterior ai aflat dintr-un raport
ștampilat „strict secret“ că mama
își uitase pe masă carnetul cu floricele
după ședință peste noapte „corpul delict“
ajungând la Securitate
a urmat ancheta de rigoare la care ea
a relatat tot ce știa despre desenele negre
pe hârtie albă „ba nu căci de data asta
sunt colorate“ s-a răstit ofițerul convins că
acolo era vorba despre un cod ocult
dar povestea a rămas nelămurită
acum încerci să găsești prin sertare
carnetul cu floricele și păsărele colorate
care ar pune puțină ordine în dezordinea
hârtiilor inutile devenite deodată utile
nu-l găsești și presupui că a rămas sigilat
într-un dosar „strict secret“
Psihanaliza lucrurilor
lucrurile sunt calde /
obiectele sunt reci
1.
Animalul ei de companie
era labradorul din ceramică
Bill îi spunea din câte-ți amintești
și avea un picior fracturat
lipit cumva în laboratorul
de restaurare al muzeului
tu veneai și plecai grăbit
încât labradorul a avut timp
să te cunoască aproximativ
nu simțea nu vedea nu auzea
și în consecință nu lătra
dar – inexplicabil
s-a prăbușit de pe etajeră
2.
„M-am străduit să aduc
cât mai puține daune“
ți-a șoptit astă noapte poetul*
iar acum pășești desculț
prin magazinul de pantofi
și treci gol prin magazinul de haine
și colinzi lefter culoarele băncii
mai târziu – afară – observi
sub prima treaptă a scării care urcă
spre magazinul de plante medicinale
o kippa mototolită și te întrebi
ce a căutat Moise în magazinul
de plante medicinale
__________
* Czeslaw Milosz
Diferența
Când soarele mușcă din buza dimineții
și vecina de balcon îți relatează afectat
cea mai grozavă poveste erotică
despre operația ei de hemoroizi
începi să înțelegi – abia atunci – de ce
creanga înflorită a cireșului din preajmă
încearcă să se ridice cât mai sus
„Voici la fine sauterelle“*
Din păcate
lucrările de specialitate
nu au reușit să te lămurească
asupra fiziologiei ochiului
și vederii unei lăcuste
strecurată în biblioteca ta
pe lângă perdeaua de la balcon
în miezul unei liniștite nopți de vară
numai ecranul televizorului părea
o fereastră plantată în întunericul din jur
și când a trecut prin dreptul lui
ai observat-o cum s-a repezit
direct la raftul cu cărți din față
ai aprins plafoniera și ai căutat-o –
stătea lipită de coperta verde
a antologiei lui Apollinaire
nu te-ai atins de ea ai lăsat-o acolo
iar după câteva luni a dispărut
tu rămânând cu nedumerirea –
să fie verdele doar un sentiment
_____________
* „Iată delicata lăcustă,/ Hrana Sfântului Ioan./ Fie ca versurile mele să-i semene,/ Plăcerea celor mai buni.“ (v. Guillaume Apollinaire, La sauterelle, în Le Bestiaire, ou Cortège d’Orphée, 1911)
Incert
Nu răsăritul soarelui
care mâine nu va mai fi
te îngrijorează
nu dispariția câinelui
de la colțul străzii
cu care în fiecare dimineață
împărțeai covrigul uscat
ci spaima produsă de
pierderea nasturelui de la cămașă
sau ruperea șiretului de la pantof
nici ultima bătaie a inimii
nu definește o catastrofă
ci mai degrabă faptul
că orașul tău mic
ascuns între munți
a fost uitat până și de ninsoare