Cunoaștem cu toții povestea soacrei cu trei nurori. Cartea Dimineața vecinelor vine să ne spună o altă poveste, în care soacra și nora au o relație specială, poate și pentru că vorbesc o limbă comună, aceea a poeziei. Nora Iuga și Angela Baciu nu se află la prima astfel de „ispravă“ literară, aceasta fiind o continuare a vodevilului mai drăguț decât dostoievski. Pandemia a dus la apariția multor cărți, jurnale, însemnări, eseuri, dar și romane sau versuri. Dimineața vecinelor este una dintre cele mai originale. Este vorba de cincizeci și unu de conversații telefonice intercalate de 10 dialoguri lirice sub forma poeziei în proză și desfășurate de-a lungul a 51 de zile – o piesă de teatru liric și ludic în două acte. Nora Iuga și Angela Baciu se joacă de-a „telefonul fără fir“, trec, mai apoi, la un joc de „fazan“ al ideilor, al citatelor, ajung la scrabble, și continuă jocurile de societate cu trivia – societatea reducându-se, în vremea pandemiei, la două persoane aflate la impusa distanță socială, dar pe care dialogul permis de mijloacele moderne de comunicare le apropie. Dincolo de sclipitorul joc intelectual, cartea reprezintă și desfășurarea unui act recuperator, salvator al umanității, al căldurii și gentileții, ascunse, desigur, sub straturi fine de ironie și chiar sarcasm, satiră și umor, irizate de absurd. Ritmul este alert, amintindu-ne de un carusel într-un bâlci al deșertăciunilor. De altfel, tristețea înfiorează acest joc strălucitor care, cum am spus, nu este un joc de dragul ludicului, ci un act creator cu rol salvator, o mică piedică în calea traumei colective trăită în perioada pandemiei. Dimineața vecinelor este un spațiu pentru joc și joacă prin care, în mijlocul haosului, se redescoperă ordinea, cumințenia. Este un exercițiu de admirație față de dadaism și față de poemul manifest al lui Tzara: „Pentru a face o poezie dadaistă/ Luați un ziar./ Luați o pereche de foarfeci./ (…)/ Poezia vă va semăna./ Și iată-vă un scriitor infinit de original și înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deși, se/ înțelege, neînțeleasă de oamenii vulgari.“
Dimineața vecinelor amintește de pălăriile tandem ale lui Victor Brauner. Pălăriile tandem constituie un aparat de clocit oul tandem. Acest aparat permite „o clocire sporită de idei“ (confer Mihaela Petrov, Victor Brauner, Cristofor Columb și pălăriile, în „Dilema Veche“ https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/arte-vizuale/victor-brauner-cristofor-columb-si-palariile-630856.html). Nora Iuga și Angela Baciu folosesc, evident, o pălărie tandem pentru poete. Funcționând sub semnul dublului, aparatul, acționat de forța tandemică, permite descoperirea unei lumi noi, o formă de evadare necesară într-o perioadă de maximă constrângere. Mai pe urmă, cartografierea lirică a acestei lumi noi, este limitată doar de imaginația celor două poete. Iată cum arată aceasta, hașurată în nuanțe sobre, în cazul poemelor în proză: „iată trec anii în goană. oamenii poartă măști. parcă am intrat într-o nouă ordine, nu știu, socială, religioasă, un soi de inchiziție morală cu veneticii și victimele ei. cineva a hotărât că suntem prea mulți și ne duc în sicrie uniforme și fără nume. se pare că marile amenințări sunt ca acele cărți de joc în care figurile au mereu același chip și pe față și pe dos; (…)“ (Nora: cărți de joc).
„Aș fi făcut-o pe Cleopatra sau Catarina într-un teatru improvizat prin vreun garaj de cartier, sau pe vreo plută de lemn în drum spre Groapa Marianelor. Și, firește, aș fi înotat cu balenele, că de lei mi-e frică, îi ziceam.“ (Angela: stare). Registrul se schimbă în timpul conversațiilor telefonice, atunci când are loc explozia de ludic: „N: am văzut un film pentru nevăzători/ A: verde oliv e rochia mea de azi, îmi amintește de câmpurile din Avignon/ N: fericit-o, ochii tăi disting oul de prepeliță de oul de gâscă!/ A: nu sunt daltonistă, sunt dadaistă, dragă!/ N: și care-i diferența?/ A: fugi de aici, că pierd rândul/ N: la plus sau la minus?/ A: aha, ți-a făcut cu ochiul infinitul?/ N: cu ochiul soacrei, vrei să zici/ A: „bună dimineața, copii, azi am fost croșetat“ scria Șora pe pagina lui de facebook/ N: parcă-am fi Hansel și Gretel…“
Dimineața vecinelor permite, sub pretextul unor conversații telefonice și sub melanjul curajos de poezie, teatru, eseu, notații, jurnal, proză, dialog, oniric, o privire retrospectivă asupra unei perioade marcante a istoriei recente. Este un spațiu generos pentru exersarea registrelor de la ludic și ironic la satiric, tragic și comic. Aspectul sclipitor și jucăuș maschează resorturile și tehnicile artei poetice și dramatice stăpânite cu măiestrie de către Nora Iuga și Angela Baciu. Pentru încheiere, alegem cuvintele poetelor: „și dacă v-au plăcut bufonii, mai poftiți și-n altă seară! Bla bla… bla bla…“ Aplauze.