Prozator, dramaturg, eseist, gazetar, regizor de televiziune, Marian Ilea (n. 1959) rămâne una dintre figurile marcante ale generației ’90. Autorul a reușit să atragă atenția deja prin volumul de debut intitulat Desiștea (1990), carte urmată de noi volume de proză (Desiștea II, 1996, Povestiri din Medio Monte, 2000, Casa din Piața Gorky, 2001, Vacek, 2002, Medio Monte, 2003, Libertatea începe în șapte aprilie, 2004, Povestiri cu noimă, 2006, Herina, 2016, Acei minunați ani, 2020 etc.) și de teatru (Ariel, 1997, Ceasul lui Bronnikov, 2004, Petrecerea, 2013, Societatea de socializare din Medio-Monte, 2023, în colaborare cu Mircea Bochiș, I se spunea Armeanul, 2024, în colaborare cu Mircea Bochiș etc.). Coborând dintr-un afund de Maramureș încărcat de legende și de tradiții ancestrale, scriitorul rămâne, în esență, un povestitor, un rapsod al locului care a trecut prin experiența postmodernismului și care nu se mulțumește cu simpla relatare de factură tradițională. El descinde din școala unor remarcabili povestitori (Sadoveanu, Gogol, Turgheniev), dar acest lucru nu înseamnă refuzul experimentului literar. Asemenea unor predecesori iluștri, precum Panait Istrati, Ștefan Bănulescu sau Fănuș Neagu, prozatorul își creează o geografie imaginară proprie, o lume în care realul se împletește cu iluzia, iar legenda este la ea acasă. Matricea acestui teritoriu se găsește în Maramureșul natal al scriitorului.
Recenta carte a lui Marian Ilea se intitulează Vremuri îmbârligate. Este vorba despre o antologie de proză scurtă ce reunește o selecție din volumele Eoliana și ceasul solar (2021), Crema de gălbenele și curcubeul (2021, 2022), Badea George – ultima zi (2019), Zeppelinul Piticului (2018) și Nopțile din Mittelstadt (2018). Din primele trei volume sunt selectate câte șase narațiuni, în timp ce ultimele două sunt prezente cu câte trei. La fel ca în celelalte cărți ale prozatorului, miraculosul spațiu maramureșean se transformă în personajul predilect al povestirilor, autorul asumându-și postura unui cronicar veridic al meleagurilor sale natale. Este vorba despre fabulosul Mittelstadt (denumirea germană a orașului Baia Sprie), localitate devenită cunoscută îndeosebi datorită mineritului, dar și de zonele limitrofe: Ieudul, Tăuții, Băița, Lăpușul și Chiuzbaia. Mittelstadt sau Medio Monte este un spațiu central european tipic, în care asistăm la un amestec al neamurilor și al limbilor. Din această perspectivă, onomastica utilizată de către prozator se dovedește semnificativă, ea ilustrând Babelul vocilor și al semințiilor.
Marian Ilea nu este doar un cronicar al locului, ci și al neamurilor. Este vorba despre o lume ce trăiește atât prin obiceiurile și legendele sale, cât și printr-un limbaj specific, regional și arhaizant, în măsură să creeze o atmosferă specifică. Prezența realismului miraculos și eterna rotire a generațiilor amintește de celebrul Macondo al lui Gabriel García Márquez. Personajele trăiesc mai mult prin vorbe decât prin fapte, prin poveștile lor fabuloase, de unde caracterul scenic al mai multor relatări și importanța acordată dialogului. Nu întâmplător, numeroase povestiri au un pronunțat caracter scenic. Marian Ilea zugrăvește o lume în crepuscul, care încearcă să supraviețuiască ținând pasul cu vremea. Povestirea Obiectivu’ turistic din orașul Mittelstadt, de exemplu, are în centru figura lui Marksteiner, fierar din generația a patra, pentru care nicovalele sunt asemănătoare instrumentelor de cântat. Cum meseria sa nu mai are căutare, la sugestiile medicului, acesta își transformă atelierul în obiectiv turistic și începe să lucreze pentru oaspeții atrași prin intermediul internetului. La scurt timp, fierarul începe să simtă efectul terapeutic al muncii sale. Personajul are un farmec aparte, fiind evocat cu limbajul său specific.
Un alt locuitor important al urbei este farmacistul Haranth Eugen, protagonistul narațiunii Eoliana și ceasul solar. Supranumit Poticărașu’ Roșu și Priceputu’, acesta avea darul povestirii și vindeca slujindu-se de un carnet cu Beteșuguri și Hibe. Personajul este fascinat de două lucruri: turbinele eoliene și ceasul solar al parohiei romano-catolice. Drept consecință, Eugen își construiește propria eoliană, cu ajutorul căreia asigură curentul electric necesar pentru farmacie.
Titlul cărții este dat de relatarea Vremuri îmbârligate. Sunt cuvintele unei bătrâne din Ieud, Ileana a Nucului, care observă înstrăinarea care a cuprins lumea în anul 2020, în timpul pandemiei de Coronavirus. Frica pune stăpânire pe oameni, făcându-i să uite ce înseamnă bucuria de a trăi.
Inspirându-se din legendele locului, povestirile lui Marian Ilea se găsesc sub pecetea mitului lui Anteu. Versiune (post)modernă a lui Alecu Russo, prozatorul realizează o veritabilă Cântare a Maramureșului.