Volumul recent apărut la Editura Corint se înscrie în seria monografiilor reședințelor regale din România, fiind dedicat Castelului Pelișor. Întemeiat pe o documentare minuțioasă, întreprinsă mai ales în arhive din România (Arhivele Naționale Istorice Centrale: Fondurile Casa Regală, Castele și Palate, Castel Peleș; Regina Maria Personale-Corespondență familie & Activitate Literară; Regele Ferdinand-Oficiale și Arhiva documentară a Muzeului Național Peleș), volumul acoperă un gol istoriografic, dacă ținem seama de contribuțiile mai degrabă succinte sau tangențiale legate de Castelul Pelișor, reședința de vară a cuplului princiar și apoi regal Ferdinand-Maria.
Lucrarea reunește trei secțiuni distincte, prima dintre ele fiind și cea mai importantă, întrucât evocă rolul Castelului Pelișor, reședință princiară și regală, ca spațiu de reprezentare și loc de decizie politică al României regale, între anii 1903 (reperul este legat de momentul solemn al inaugurării castelului, la 24 mai/5 iunie 1903) și 1948 – cealaltă bornă temporală, care marchează momentul acțiunii de inventariere a reședințelor regale de la Sinaia, ce corespunde noilor și (sumbrelor) realități politice din epocă, de după abdicarea silită a Regelui Mihai și proclamarea Republicii Populare Române. Principalele momente reper ale dimensiunii de reprezentare asociate existenței Castelului Pelișor sunt cele care țin de relațiile cu alte case regale sau de chestiuni strict diplomatice (bunăoară, vizita oficială a arhiducelui Franz Ferdinand și a prințesei Sophie de Hohenberg, din vara anului 1909, cu cinci ani înainte de asasinatul de la Sarajevo, episoadele intervențiilor lui Ottokar Czernin și ale lui Hilmar von dem Bussche din perioada neutralității României – reprezentanții diplomatici ai Austro-Ungariei și respectiv Germaniei la București la acea vreme, presiunile acestora legate de atragerea României în război de partea Puterilor Centrale sau vizita premierului bulgar Aleksandar Stamboliiski din 11 ianuarie 1931). Pelișorul ca spațiu de decizie politică este evocat mai ales prin prisma desfășurării unor Consilii de Coroană, precum au fost cel din decembrie 1925, privitor la excluderea principelui Carol de la succesiunea la tron, și consiliul restrâns din ianuarie 1926, referitor la stabilirea componenței viitoarei Regențe, în contextul renunțării la tron a principelui Carol.
Totodată, de Castelul Pelișor sunt legate unele evenimente matrimoniale interdinastice din deceniile interbelice, anume logodna principesei Elisabeta a României cu principele George al Greciei (viitorul rege George al II-lea al Greciei), care a avut loc în ziua de 12 octombrie 1920, precum și logodna neoficială (8 ianuarie 1922) a principesei Maria (Mignon) cu regele Alexandru I, suveran al Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, cununia civilă (la Pelișor) și cununia religioasă (la Peleș) a principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (26 iulie 1931). Autoarea evocă toate aceste momente și ceremonii matrimoniale, care s-au desfășurat la Pelișor, ilustrând fiecare reper cu fotografii de epocă sugestive, care surprind solemnitatea unor astfel de momente.
O a doua secțiune a volumului abordează, pornind de la documente de arhivă, coroborate cu memorii, jurnale și corespondență relevantă, organizarea curții de la Castelul Pelișor, o incursiune în tipul de funcționare propriu-zisă a curții, începând cu personalul Castelului Pelișor și rolul acestuia și continuând cu rolul secretarilor, al doamnelor de onoare, implicarea guvernantelor și institutorilor (vezi portretele unor guvernante precum Miss Green, Miss Saxton-Winter, Miss Ffolliot, Miss Mandel, Miss Milne, Miss Nini Woodfield, Ida Marr, Miss Adelaide Urban, dar și influența acestora asupra odraslelor regale).
Ultimul capitol al lucrării este dedicat vieții cotidiene la Castelul Pelișor, abordând fațete din cele mai diverse, de la lectură și scris (inclusiv colaborarea cu edituri de prestigiu, precum Alfred A. Knoph din New York și Hodder &Stoughton din Londra, editura londoneză fiind și cea la care Regina Maria și-a publicat eseul Țara mea, în vreme ce volumul Regine încoronate – titlul original Crowned Queens. A tale from our past, i-a fost publicat de Heath Cranton, o altă editură londoneză, în 1929), până la concerte, aniversări, cinema, vânătoare, diversele sporturi (inclusiv echitație), dresaj canin și grădinărit.
Volumul este întregit printr-o bogată anexă documentară, care oferă cititorului acces ușor la documente relevante (o mențiune pentru anexa 23 – pp. 397-402, care face referire la lista cărților din Fondul regal, păstrate la Castelul Pelișor, împărțite pe secțiuni, anume „cărțile Regelui Ferdinand“ și „cărțile Reginei Maria“). Apărută în condiții grafice splendide, lucrarea reprezintă o contribuție importantă nu doar pentru istorici și cercetători, ci și pentru publicul larg, pasionat de istoria regalității în România.