Cele șapte imperfecțiuni
– retragere în amurg –
1.
tu umbli răsfrântă ca anotimpurile
ești ceea ce gândesc eu fără de moarte pul¬berea fină ce se impune
în tot ce înseamnă trecere-n carte
tu ești valul de Frunze din EUTOPIA povestea – idee ce îmi subție carnea dinspre azi în neunde floare bluestem negru nisip fumegând marea
TU! – moartea mea: verbul meu…!
2.
corabie – nefiind – arbori crescând în cer șiruri de îngeri saltă în miezul rugului
ordinea verbelor în reflux și durere să umple cântecul lutului –
corabie – nefiind: taină a nașterii stelelor răscumpărată mie un nor de nisip;
din melodiosul amurg al copilăriei pasărea sfântă intrând în pământ…
corabie nefiind – imperiu al cenușii mele!
3.
tu mi te arăți ca apa din cer ca o spadă de gheață
din îndepartările numitei Caliope te întorci îndoială că sunt…
tu ești raza nevăzută de la miezul nopții din neant îmi aduci cerneluri și pâine; mai perfectă decât moartea
îmi revii mamă născându-mă…
TU – iluminare a mea / îndepărtare a mea
4.
să arborez o zi a singurătății o siderală clipă din care ieșim
o medievală frumusețe
floarea – medee a marelui mim…?
să înmiresmez căderea anilor incestă prelată în Univers;
din dealul de pâslă al trecerii flacără neagră rămasă-nțeles…?
mantie de sare – colind în colind
5.
tu pe vîrfuri îmi treci sufletu’
cu părul tău lung îmi deschizi verbele coapsă a lui dumnezeu
când steaua-polară întoarce vămile…
tu umblet al voluptății, coroană a depărtărilor gând peste gând fiindu-mi UNU –
aripă strânsă în cer
când ceasul perfect vestește nebunu’ TU îmi treci sufletu’…!
6.
sub mătăsurile tale gândind variile morții, amiaza iubirii – gândind ordinea pierderii tale sunet subțire în apele mării
sub mătăsurile tale gândind
habotnicul miez al cuvântului gândind arta din biblii
vulturul blând al pământului –
o mie de ani în genunchi –
sub mătăsurile tale o grămadă de scoici înnegrind “vânturile-malurile”…
7.
tu mărești lumina până la întuneric
din începuturile creștinătății mi te arăți o uriașă gură a pustietății –
toată îndoiala cunoșterii și morții…
tu mărești lumina până la întuneric încât se descifrează Calea Magilor – încât sufletu-mi ți-acoperă trecerile – încât totul e faptul că suntem –
TU mărești lumina până la întuneric TU amintire a începutul lumii…
Fereastră înghețată
– o mărturisire –
cine deține secretu, ordinea, plinul – din carte, din moarte – din FARUM…
(în prelungirea semnului legii destinului
s‐a văzut: s‐a pierdut: – trupu‐mi de înger…) fără ieșire scribul îndepărtează cenuşile: fi‐va atâta lumină – fi‐va orbirea‐mi?
abatele putred / ciopleşte chivotul său dintr‐o piatră detestabil curgând în infern – dintr‐o rază semănând cu medeea
la malurile desțelenite ale frigului – lucidi¬tatea întregului şi deşertăciunii;
fără ieșire scribul distinge mesajul şi osân¬da…
răzgândeşte‐mă pastel al morții – iubită de duhurile calde mie sortită – silogism;
răzgândeşte‐mă – astă noapte te‐am zămislit fragedă stampă / o carne a mamei mele – prea aproape fiindu‐mi castă lumină –
fără ieșire scribul se adaugă celor din urmă…
răzgândeşte‐mă pastel al morții – centru al vestirii şi demenții – ca apoi în egeea să mă includ faptelor tale de dragoste – între men¬hir şi animalele mici ale visului
artă şi viață / religie şi voluptate a morții –
fără ieșire scribul naşte o funie…
Okeanus plevos şi căzut în genunchi căzut în dizgrație bate din palme – niciodată nu vei scăpa de tine: cunoaştere a ta: paradigmă, samsara şi budism –
din începuturile spațiului embrion luciferic –
fără ieșire scribul îşi taie brațele…
mă aflu aşa de pustiu/aici în Atena
printre bălării, cercuri, anateme, câini, lam¬padare – răzăluiesc efigii şi platoşe / număr sclavii şi enoriaşii bufnița – hiperboree pe umărul meu are o aripă de lut strigă din toate puterile că are să mă înghită –
fără ieșire scribul desparte trupul de suflet…
iar în laborioasa dimineață a inspirației s‐a găsit cadavrul – Caliope plutind;
s‐au găsit aripi / s‐au găsit sisteme ideatice;
trupuri sensibil trecute în vis împodobeau
mediul ambiant; cu patimă sărutau fru¬moasele dame
fără ieșire scribul s‐a făcut pâslă şi rumeguş…
Fereastră înghețată / halucinație / corporație a magului care stă ghemuit –
când scrisul nu ține loc de prelată şi rugă; când scrisul nu aduce medalii;
Fereastră înghețată / Halucinație !
fără ieșire scribul îşi află odioasa prezență…