Probabil că cea mai mare parte dintre cei care au citit Un veac de singurătate (Cien años de soledad) de Gabriel Garcia Márquez împărtăşeau ideea că a o transforma într-un film e o misiune imposibilă. Considerat a doua carte în limba spaniolă pe lista celor mai importante, după Don Quijote, romanul lui Márquez, apărut în 1967, a fost tipărit în peste 40 de milioane de exemplare şi tradus în peste 40 de limbi (şi în română, prima dată de Mihnea Gheorghiu). Iar, după ce autorul a câştigat şi Premiul Nobel în 1982, influenţa ei a devenit vizibil mai mare. Criticii literari de pe toate meridianele s-au pus de acord că ea a declanşat recunoaşterea internaţională a valorii prozei latino-americane în general, validată de impunerea altor nume (unele deja nobelizate) precum cel al peruanului Mario Várgas Llosa, al argentinianului Julio Cortázar sau al mexicanului Carlos Fuentes.
Tentaţia de a folosi notorietatea Veacului de singurătate în cinema, de a realiza o (co)producţie internaţională uriaşă, cu mari vedete, a apărut şi pe timpul vieţii scritorului, dar acesta a refuzat în mod constant propunerile. Gabriel Garcia Márquez obişnuia să spună că transferul din limbajul literar în cel cinematografic e imposibil în acest caz şi că trebuie să lăsăm cititorului libertatea de a proiecta lumea din Macondo în propria sa imaginaţie. Totuşi, glumea cu urmaşii lui, sugerându-le că după moartea lui ar putea încerca să facă aşa ceva.
Ceea ce s-a şi întâmplat, pentru că fiul său Rodrigo Garcia şi-a dat acordul de a se realiza un serial în două sezoane, producţie Netflix, justificând că va fi o producţie exclusiv columbiană şi că ea va promova valorile culturii columbiene, va aduce pe ecran natura diversă şi impresionantă a ţării, precum şi actori care vorbesc spaniolă şi înţeleg mai bine decât vedetele hollywoodiene povestea celor şapte generaţii ale clanului Buendia urmărită de serial.
Am putut vedea şi noi, în lunga vacanţă de iarnă, pe Netflix, platforma de streaming din ce în ce mai accesată de români, această impresionantă desfăşurare narativă şi cinematografică. Cifrele care descriu producţia sunt impresionante: un buget de 52 de milioane de dolari, o echipă formată din 900 de persoane, mai toţi columbieni, plus cei 850 de muncitori care au construit miticul oraş Macondo. Se pare că serialul a impulsionat serios industria cinematografică locală. În 2024 au fost lansate 70 de titluri de filme realizate exclusiv în Columbia. Nici cei de la Netflix nu au avut de ce să regrete investiţia, pentru că au primit 35% din finanţare, prin cash rebate, din Columbia. Multe firme internaţionale au participat şi ele la susţinerea financiară a proiectului. Chiar şi cei care nu s-au lăsat convinşi că în acest caz transferul din limbajul literar în cel cinematografic se justifică au fost totuşi impresionaţi de amploarea naraţiunii, frumuseţea peisajelor sau de ingeniozitatea şi rigoarea scenografiei.
Nu în ultimul rând, titlul acestei serii cinematografice se reţine şi graţie semnăturilor feminine. În echipa regizorală s-a impus Laura Mora, semnatara ca regizor a câtorva episoade, scenografa de costume Catherina Rodriguez, producătoarele Caicedo şi Juliána Flores Luna. Să adăugăm şi că mai bine de jumătate din episoade o au în centru pe Ursula Buendia jucată de Marley do Soto, care devine o adevărată reprezentată a matriarhatului, luând deciziile importante pentru soarta clanului.
Adaptarea romanului, considerat o bună bucată de vreme inadaptabil, a luat mulţi ani de pregătire. Probabil şi pentru a găsi forma cea mai potrivită naraţiunii nonlineare care urmăreşte, timp de şapte generaţii, comunitatea formată după ce José Arcádio Buendia îşi convinge prietenii şi vecinii să-l însoţească în călătoria prin natura sălbatică pentru a găsi locul potrivit şi a construi, alături de el, utopicul sat Macondo.
Nu spunem nimic nou amintind că opera literară este reprezentativă pentru realismul magic, atât de definitoriu pentru proza latino-americană. S-a dovedit că această amprentă există şi în cinema (după cum ne-au dovedit în filmele lor Alfonso Cuarón, Guillermo del Toro sau Alejandro Gonzales Iñarritu) şi chiar şi în acest serial. Criticul Michael Wood scria, în cartea sa despre Gabriel Garcia Márquez (apărută la Editura Universităţii Cambridge, că „lumea din Un veac de singurătate este un loc unde credinţele şi metaforele devin un fel de fapte, iar faptele banale devin fantastice“. A fost apreciată la superlativ această capacitate a paginilor romanului de a sugera graniţa mobilă dintre normalul – deseori descris ca supranatural – şi supranaturalul intrat uneori în banalitate.
Nnumeroasele superstiţii, apariţiile fantomelor, misterele ştiinţei şi ale vrăjitoriei (reprezentate mai ales de personajul ţiganului Melchiades) apar şi în varianta cinematografică, unde sunt tratate cu mijloace tehnice moderne. Câteva scene, ca de pildă epidemia de somn care cuprinde Macondo, sunt greu de uitat şi comunică mister şi teamă. Unii dintre comentatorii serialului au scris că naraţiunea capătă mai multă energie atunci când descrie deriva comunităţii în momentul când apar interese politice, lupta dintre conservatori şi liberali făcând multe victime. Este momentul când şi în clanul Buendia apar opoziţii ireconciliabile între membrii familiei. José Arcadio jr. devine lider revoluţionar temut, iar Aureliano José jr. se transformă, din profesor, într-un zbir liberal care încearcă să se impună asmuţind soldaţii contra concetăţenilor săi. Totuşi, serialul Un veac de singurătate nu e un film istoric, deşi se referă uneori la episoade foarte dramatice şi cunoscute ale istoriei Columbiei, precum Masacrul Bananelor din 1928. Referirea face parte, aşa cum au observat mulţi comentatori, din strategia tematică a naraţiunii, unde tema fatalismului sau aceea a ciclicităţii evenimentelor sunt recurente. Desigur, incitantă este şi abordarea temei incestului, pornind de la secretele ascunse care fac posibilă nunta dintre eroii primului cuplu, Ursula şi José Arcadio Buendia, principalii constructori ai comunităţii magice Macondo. Până să decidem câţi suporteri şi câţi detractori are serialul, trebuie să reţinem că Un veac de singurătate este, deocamdată, cel mai important proiect cinematografic columbian şi că, prin el, Netflix începe să-şi înnobileze profilul de producător de filme.