Ajuns la ediţia a 30-a, Festivalul Filmului Francez a avut anul acesta consistenţa şi strălucirea unei manifestări omagiale. Ediția a adus o selecție diversă de film francez recent într-un maraton cinematografic de 11 zile, desfășurat în 16 orașe din țară.
Trei au fost principalele secţiuni ale ediţiei: Competiția Tinere Talente cu lungmetraje de debut, Scurtmetraje – a cărei selecție a fost concepută de studenți ai UNATC, şi Zilele Profesionale dedicate industriei de film și invitaților prezenți la București.
Profilul întregii manifestări a urmărit o evidentă traiectorie de educaţie cinematogafică, lucru ce înrudeşte festivalul bucureştean cu alte multe programe cinematografice ce urmăresc familiarizarea celor mai tineri spectatori cu limbajul specific şi cu obiectivele culturale ale filmului. Este ceea ce evidenţia în caietul-program Isabelle Pérot, directoarea Institutului Francez din România. Ea afirma: „Dorinţa de a transmite mai departe pasiunea pentru cinema rămâne în centrul demersului nostru. De aceea propunem proiecţii pentru elevi şi un program dedicat studenţilor, pentru a deschide noi orizonturi şi a descoperi noi vocaţii.“
O particularitate a acestei ediții a fost selectarea titlurilor, în secțiunea de scurtmetraj a Competiției Tinere Talente, de către studenți masteranzi ai UNATC „I.L. Caragiale“ din București, marcînd creditarea, de către festival, a unei noi generații de profesioniști.
Șapte filme au alcătuit programul de scurtmetraje, acoperind forme, durate și sensibilități foarte diverse: Les Silencieux (r. Basille Vuillemin), La Vita Nuova (r. Arthur Sevestre), Le Passage du col (r. Maria Bottois), La Peau Dure (r. Naila Guiguet), Harvey (r. Janice Nadeau), Maria Schneider, 1983 (r. Elisabeth Subrin), Montsouris (r. Guil Sela )
Curatorii au fost Maria Crâșmaru, Theresa Kondani, Marco Manolescu, Lavinia Nițescu, Alex Petrescu, Laurenția Șerban, Ruxandra Tripa și Diana Voinea, masteranzi în cadrul programelor Arhive audiovizuale: Prezervare, Curatoriere și Filmologie de la UNATC „I.L. Caragiale“ din București, sub coordonarea profesorilor Andrei Rus și Iulia Necșulescu.
Festivalul a inclus un atelier destinat producătorilor români emergenți, unde profesioniști francezi și români au discutat despre strategiile necesare pentru dezvoltarea proiectelor lor la nivel internațional. Juliette Schrameck (producătoare la Lumen, fostă directoare mk2 Films), invitată de Institutul Francez, a ţinut un master class la UNATC despre coproducţiile internaţionale. Au mai fost invitaţi Alice Labadie (directoare de achiziții la Le Pacte) și Hugo Revello (agent de vânzări și responsabil achiziții la Kinology). Juliette Schrameck a participat şi la o discuție cu publicul după proiecția specială a filmului Sentimental Value de Joachim Trier, recent premiat ca cel mai bun film la Premiile Academiei Europene de Film.
În cadrul Competiției Tinere Talente – Lungmetraj, am descoperit autori noi în patru filme: Nino de Pauline Loquès, Animale de Emma Benestan, Partir un Jour de Amélie Bonnin și Météors de Hubert Charuel și Claude Le Pape, prezentate de organizatori ca „patru opere care confirmă vitalitatea și îndrăzneala tinerei generații a cinematografiei francize“. La o săptămână doar unul dintre ele este lansat în distribuţia obişnuită de Transilvania Film, Metéors (Stele căzătoare), un foarte ataşant portret al generaţiei Z.
La festival au fost prezentate, în secţiunea Panorama, şi câteva titluri din producţia recentă, unele purtând semnături celebre, precum Mektoub My Love: Canto Due. Amestec de thriller, film autoreflexiv şi comedie neagră este regizat de Abdellatif Kéchiche, câştigătorul Palme d’Or cu La vie d’Adèle în 2013. O foarte interesantă creaţie a unui cineast tunisiano-francez, care menţine trează permanent atenţia privitorului. În secțiunea Panorama am regăsit şi alte semnături celebre, precum Alain Guiraudie (Miséricorde ) alt lungmetraj mixt, ce combină elemente de film noir, horror și supranatural, cu „răsuciri“ narative spectaculoase. Am fost curioşi să vedem şi pelicula din gala de deschidere semnată de Francois Ozon, Străinul/ L’Etranger, adaptare după romanul lui Camus. Printre cineaştii cunoscuţi se numără şi Lucille Hadjihalilovic (cu La Tour de Glace, un fel de horror-fantasy pretenţios) care a fost convocată prin Zoom la o discuţie cu spectatorii. De altfel, cineastele au fost principalele semnatare ale lungmetrajelor selectate în această secţiune. Printre ele se numără şi L’Illusion de Yakushima, regizat de japoneza Naomi Kawase ori Maria de Jessica Palud. Cel din urmă se remarcă prin îndrăzneaţa abordare a genului biopic, reconstituind un episod important din viaţa actriţei Maria Schneider, în care a fost victima complotului pus la cale de Bernardo Bertolucci şi actorul Marlon Brando, fiind violată sub ochiul camerei, în faimoasa scenă a agresiunii asupra corpului ei în timpul turnării lungmetrajului Ultimul tango la Paris. Filmul Love Me Tender de Anna Cazenave Cambet este, de asemenea semnat de o cineastă, ca şi La petite dernière de Hafsida Herzi, ambele având curajul de a vorbi despre homosexualitatea feminină.
Interesant a fost şi lungmetrajul prezentat la gala de închidere, Le Pays d’Arto de Tamara Stepanenko, când festivalul a organizat o seară specială în colaborare cu Ambasada Armeniei. Lungmetrajul este, de altfel, un road movie în care soţia unui armean care s-a sinucis recent vine în ţara lui încercând să primească actul lui de naştere şi să afle detalii despre agitata lui viaţă dinainte de a se căsători cu el. Ceea ce află este cumplit, pentru că înţelege că Armenia e o ţară unde „războiul este permanent“. Exact ceea ce nu preocupă pe noi în acest moment, când spaima de o conflagraţie mondială ne marchează pe toţi,
Nu în ultimul rând, festivalul a avut meritul de a ne aduce la zi informaţiile privind evoluţia animaţiei în Hexagon, prezentând Arco de Ugo Bienvenu, premiat de Academia Europeană de Film ca cel mai bun lungmetraj de gen şi Amélie et la metaphysique des tubes de Maylis Wallade şi Lian Cho-Han (prezentat şi la Animest), premiat anul trecut la Annecy.
Este de menționat, de asemenea, și programul CINÉMA ENTRE NOUS, care a pus față în față, filmele La Jetée de Chris Marker (1962) și Le Cinquième Plan de La Jetée de Dominique Cabrera (2024), urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri prin Zoom cu regizoarea. De altfel, vizualul festivalului de anul acesta fost dat de unul dintre cadrele iconice ale filmului din 1962. A fost realmente una dintre cele mai consistente ediţii ale Festivalului Filmului Francez.