Două cărți scrise cu talent jurnalistic și bună documentare, captivante prin modul de a reține esențele istoriei, geografiei, dezvoltărilor tehnologice, dar și ale absurdului, dinspre cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, au ținut capul de afiș al aparițiilor non-fiction de la Polirom în 2024; poveștile din spatele multor granițe de pe hărțile lumii de Jonn Elledge* și Nexus de Yuval Noah Harari.
Jonn Elledge e un tânăr jur nalist (n. 1980, cu studii la Cam bridge) care a devenit cunoscut prin rubrici săptămânale la The Guardian, New Statesman și la diferite televiziuni, dar și publicând o fermecătoare „Enciclopedie“ a știrilor deopotrivă importante și amuzante, precum și această carte legată de întâmplările sau adeseori arbitrarul trasării unor granițe. De la începuturile europene („De ce nu este Europa o peninsulă a Asiei? Cum au inventat grecii și Biserica un continent“), la „moștenirile“ lăsate de Carol cel Mare („care ar fi nedumerit să audă că a fost întemeietorul unor concepte precum Franța sau Germania, în vreme ce el nu și-a dorit decât să asigure viitorul copiilor săi“), până la inventarea colonialismului cartografic („Spania și Portugalia își împart lumea“; „Marea Britanie și Franța își împart Orientul Mijlociu“), numeroase capitole se opresc asupra oscilării granițelor europene. Nu lipsesc problemele legate de Schleswig-Holstein, de la granița dano-germană, și desigur nici ambițiile lui Napoleon („care vorbea probabil atât corsicana, cât și italiana înainte de a învăța franceza. A învățat-o la Paris din același motiv ca mulți alții, fiindcă doar așa putea să se descurce în viață“). O poveste în sine e reprezentată de federalismul habsburgic. „În 1906,Franz Ferdinand s-a simțit atras de un plan propus de un avocat român pe nume Aurel Popovici, renunțarea la haosul provocat de monarhia duală […] și înființarea Statelor Unite ale Austriei Mari, unde fiecare popor urma să-și aibă propriul teritoriu, 15 în total, sub privirea vigilentă și drăgăstoasă a unui împărat grijuliu.“ Însă nu doar Europa, Americile, Asia și Africa (acele granițe cu unghiuri drepte, trase cu linia de către niște albi care nu puseseră niciodată piciorul în zonă) îi prilejuiesc lui Jonn Elledge priviri de o savuroasă prospețime asupra istoriei acestor continente, ci și granițe mai noi, contemporane, precum cele care împart spațiul cosmic („Ultima frontieră. Unde începe spațiul cosmic și cui îi aparține?“) sau granițele „Europei muzicale“ de la Eurovision (la care participă și Israelul sau unele țări arabe, chiar și Australia, sau participase și Rusia, până la excluderea din cauza războiului provocat în Ucraina). Din acest punct de vedere sunt analizate și alte provocări recente, ale învecinării israelo-palestiniene, sau crizele de la granițe din 2023 „și ce ne mai așteaptă“. Pe 12 iulie 2021, președintele Rusiei a publicat un articol în care argumenta pe larg „că popoarele Rusiei, Belarusului și Ucrainei sunt unul și același, concept cunoscut drept statul atot- sau pan- sau triunitar-rus. Toate trei, a scris el, își au originea în statul Rusia Kieveană din secolul al IX-lea; toate trei au vorbit aceeași limbă și au avut aceeași religie și aceeași moștenire culturală“. „Articolul poate fi găsit pe site-ul Kremlinului, dacă sunteți curioși.“ Elledge arată însă că aceleași lucruri privind legăturile istorice și culturale se pot spune și despre Austria și Germania, Irlanda și Marea Britanie, dar „astfel de legături contează mult mai puțin decât întrebarea dacă poporul celeilalte țări chiar își dorește unirea“. Războiul din Ucraina (nume care el însuși înseamnă „graniță“) este cel mai periculos conflict recent legat de o graniță, dar și migrațiile disperaților care vor să străbată Canalul Mânecii în bărci gonflabile pentru a ajunge în Marea Britanie, sau zidul dintre Mexic și SUA, sau cererea ministrului Apărării din Argentina ca Insulele Malvine –Falkland – să fie „returnate“ unei țări care nu le-a deținut niciodată sunt factori perturbatori legați de granițe. Încă nu e limpede dacă oamenii s-ar putea lipsi de granițe, deși ele se modifică permanent. „Orice graniță din lume poate fi modificată și e temporară, dar conceptul de bază – granița – poate fi etern, fiind o forță la fel de irezistibilă ca aviditatea sau lăcomia.“ Cartea lui Jonn Elledge a beneficiat, înainte de apariție de lecturile atente ale unor istorici, cărora autorul le mulțumește, astfel încât citirea ei rămâne nu doar o captivantă viziune personală asupra lumii, ci și un bogat izvor de informație istorică, accesibilă și deloc ușor de uitat.
Yuval Noah Harari, istoric și uni versitar din Ierusalim (exagerată fiind însă prezentarea sa și ca filozof) a ajuns să fie deja bine cunoscut cititorilor din țara noastră, iar din noul său volum Nexus aflăm că are de fapt origini românești. Un bunic al său a plecat din România: „În 1940 a reușit să se îmbarce pe unul din ultimele vapoare ce se îndreptau spre Palestina, înainte ca porțile iadului să se închidă definitiv.“ După ce a luptat în armata britanică, în campaniile din Africa de Nord și Italia, și-a primit actele pentru reședință; poveste pe care nepotul său o detaliază pentru a ilustra puterea rețelelor informaționale birocratice. Harari nu prezintă Informația ca având drept caracteristică definitorie evidențierea realității, arătând că și informațiile astrologice, sau diverse alte povești, au avut un rol important în istorie. Deja în 2024 mulți oameni se simțeau atrași de metavers, care părea însă mai degrabă o fantezie „fără niciun fundament real, însă în câteva decenii miliarde de oameni ar putea migra pentru a-și trăi acolo o mare parte din viață, într-o realitate virtuală augmentată, desfășurându-și acolo majoritatea activităților sociale și profesionale“. Informația, care nu reprezintă totdeauna realitatea, dar e mereu capabilă să conecteze, a fost prezentă prin importanța ei și în alte cărți ale lui Harari, de la epoca de piatră la „cea a siliciului“, arătând că o creștere a conectivității nu aduce automat și o „sporire concomitentă a adevărului sau înțelepciunii“. De la povestea porumbelului voiajor Cher Ami, care a fost rănit ducând un mesaj printr-o blocadă, devenind simbol al eroismului în anii ’20-’30, la revoluția digitală și la dezvoltările biotehnologice actuale, cercetările avertizează asupra rapidității fulgerătoare prin care IA poate transforma radical și chiar distruge omenirea. Perspectivele macrotopice și deterministe ale cărții au fost uneori criticate. Nexus (cuvântul latin pentru conexiune) se leagă de Sapiens- Scurtă istorie a omenirii și are o structură tripartită, cu prezentarea evoluției informaționale din punct de vedere tehnologic a importanței computerelor și a „politicii computerelor“. Computerele ne pot de fapt supraveghea încă din ultimul deceniu al secolului trecut, pot aduna și analiza date, iar realitățile elaborate de interactivitatea computeristică pot deveni la fel de primejdioase ca miturile intersubiective create de oameni. „Chiar dacă omenirea va evita cel mai negru scenariu al unui război global, apariția unor noi imperii digitale tot ar putea pune în pericol libertatea și prosperitatea a miliarde de oameni. Imperiile industriale din secolul al XIX-lea și-au exploatat și și-au oprimat coloniile și ar fi o nesăbuință să ne așteptăm ca noile imperii digitale să se comporte cu mult mai bine. În plus […] e puțin probabil ca oamenii să mai coopereze eficient pentru a depăși criza ecologică sau pentru a reglementa IA și alte tehnologii revoluționare precum bioingineria.“ Totuși, în ultimul capitol al cărții, Harari își exprimă înrederea în capacitatea omenirii de a se schimba, nefiind pesimist în privința unor bune alegeri, în viitor.
Grete Tartler