Istoricul literar Iurie Colesnic, cunoscut dincoace de Prut mai ales pentru seria Basarabia necunoscută, veritabilă enciclopedie a culturii și literaturii basarabene, propune de această dată cititorilor o lucrare dedicată Chișinăului în vâltoarea evenimentelor din anii 1917-1918, culminând cu momentul votării, de către Sfatul Țării, a Unirii Basarabiei cu România, la 27 martie 1918. Dar reperele cele mai importante ale perioadei pe care am menționat-o sunt abordate de autor prin intermediul raportării la imobilele reprezentative ale Chișinăului acelei epoci, unele din ele păstrate până azi, cele mai multe având, desigur, altă utilitate, altele rămase doar în memoria fotografică sau documentară. Volumul include o secțiune strict cronologică, care poartă cititorii de-a lungul perioadei amintite, urmată de miezul lucrării, reprezentat de periplul pe străzile vechiului Chișinău, cu clădirile reprezentative ale acelei epoci, și mai ales cu istoria mai mult sau mai puțin cunoscută din spatele acestora.
Cele câteva zeci de imobile și repere arhitectonice prezentate, fiecare din ele impregnate cu parfumul epocii, sunt ilustrate în strânsă legătură cu personalitățile acelor vremuri, cu biografiile și mai ales cu contribuția acestora la evenimentele relevante care au condus la unirea Basarabiei cu România.
Între imobilele la care se face referire, sunt de menționat mai ales casa în care a luat ființă ziarul Basarabia, Palatul Sfatului Țării, Clubul Nobilimii Basarabene, Mitropolia Basarabiei, Palatul Libertății, Casa Alexei Mateevici, pentru a numi doar câteva din ele. De departe însă, secțiunea dedicată Palatului Sfatului Țării este cea mai importantă, dat fiind rolul acestui așezământ în succesiunea evenimentelor.
Revenind la clădirea de pe strada Armenească din Chișinău, în care a funcționat redacția ziarului „Basarabia“ (primul ziar de limbă română din Basarabia, organizat de Constantin Stere), este de menționat că acesta a fost și locul în care s-a născut ideea creării Sfatului Țării, redacția ziarului „Basarabia“ reunind intelectuali de anvergură, de la Ion Pelivan și Pan Halippa, la Ion Inculeț și Alexe Mateevici.
Așa cum menționam, Palatul Sfatului Țării este imobilul de care se leagă existența și activitatea primului Parlament al Basarabiei, care a funcționat în acest edificiu începând cu luna noiembrie 1917 și până în decembrie 1918. De altfel, principalele repere ale activității sale au fost cele legate de adoptarea în ziua de 2 decembrie 1917 a Declarației cu privire la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești, mai apoi, adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldovenești și, mai ales, votarea (27 martie 1918) Unirii cu România, iar la 27 noiembrie același an, a Unirii fără condiții. Secțiunea este îmbogățită prin includerea unor detalii sugestive din activitatea Sfatului Țării, precum și a unor fragmente de memorii și referiri ale contemporanilor din epocă, privitoare la momentele istorice care sunt legate de activitatea Sfatului Țării în edificiul amintit. Secțiunea include fotografii ilustrând fruntașii politici basarabeni din epocă, de la Ion Inculeț– primul președinte al Sfatului Țării, la Constantin Stere, Ion Pelivan sau Daniel Ciugureanu (prim-ministrul care a condus a doua componență a guvernului Republicii Moldovenești), dar și imagini ale unor interioare din amintitul edificiu, până la înfățișarea pe care imobilul o are în prezent, când funcționează ca sediu al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
Clădirea Zemstvei basarabene, deși modestă din punct de vedere arhitectural, este evocată în primul rând grație rolului său în vâltoarea luptei pentru școală națională în Basarabia, dar și pentru că aceasta a reprezentat punctul în care se coordonau mișcările Partidului Național Moldovenesc și inițiativa legată de formarea viitorului Sfat al Țării.
Nu poate fi omisă evocarea unui imobil simbol al luptei naționale, anume casa poetului Alexei Mateevici, autorul poemului Limba noastră, considerat adeseori cea mai profundă ,,strigare a sufletului basarabean“. Sugestivă este în acest sens aprecierea autorului: „Dacă noi am fi un neam care trăiește acut sentimentul adevărului și demnității, ar trebui să venim la această casă de pe fosta stradă a Grădinilor, azi Alexei Mateevici nr. 33, ca la Mecca noastră […]“. Apărută în condiții grafice deosebite, așa cum deseori se întâmplă la Editura Cartier din Chișinău, lucrarea este importantă nu doar dincolo, ci mai ales dincoace de Prut, întrucât abordează o temă prea puțin cunoscută, care merită atenția istoricilor și publicului larg.