Este una dintre cele mai tinere laureate ale Premiului Nobel pentru Literatură. De asemenea, pentru țara sa natală, Coreea de Sud, este prima distincție de acest fel. Han Kang are deja câteva volume traduse și în limba română.
Joia, în prima jumătate a lunii octombrie, este ziua tradițională în care este anunțat câștigătorul sau câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură. Joi, 10 octombrie anul acesta, Academia Suedeză Regală de Științe a făcut public numele celei mai recente laureate: Han Kang. Și, totodată, al uneia dintre cele mai tinere laureate din ultimele decenii – scriitoarea sud-coreeană are 53 de ani. Cel mai prestigios juriu literar din lume a motivat această decizie cu următoarele cuvinte: „pentru proza sa poetică intensă care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane“. „Am reușit să vorbesc cu Han Kang la telefon“, a spus după anunțarea câștigătoarei, Mats Malm, secretarul permanent al Academiei Suedeze. „Pe cât se pare, avea o zi obișnuită – tocmai luase cina împreună cu fiul său. Nu era deloc pregătită pentru o asemenea veste, dar am început să discutăm despre pregătirile pentru decembrie“ – luna în care lui Han Kang i se va înmâna Premiul Nobel, după cum aflăm dintr-un articol publicat pe theguardian.com. Această versiune a modului în care Han Kang a primit vestea că a câștigat marele premiu literar a fost confirmată și de tatăl scriitoarei: Han Kang a aflat prin telefon că e laureată a Premiului Nobel cu doar 10-15 minute înainte de anunțul oficial și a fost atât de uluită, încât a crezut că este subiectul unei farse.
Profil
Han Kang este născută în anul în 1970 în orașul Gwangju din Coreea de Sud; la vârsta de 9 ani se muta cu familia la Seul. Ea provine dintr-o familie literară, tatăl său fiind un romancier renumit. Pe lângă scris, s-a dedicat și artei și muzicii, ceea ce se reflectă în întreaga sa operă literară. 1993 este anul care marchează debutul în literatură al scriitoarei sud-coreene: Han Kang publică atunci mai multe poezii în revista „Literatură și Societate“. Debutul său în proză este consemnat în dreptul anului 1995, cu colecția de povestiri Dragostea din Yeosu; această carte este urmată curând de alte lucrări în proză, atât romane, cât și povestiri. În 1996 a fost laureata unui premiu foarte prestigios – Premiul Internațional Man Booker. Han Kang este prima persoană născută în Coreea de Sud care câștigă Premiul Nobel pentru Literatură și doar a doua din istoria acestei țări care a fost recompensată cu un Nobel. Fostul președinte sud-coreean Kim Dae-jung a primit în 2020 Premiul Nobel pentru Pace, pentru eforturile sale de reconciliere cu Coreea de Nord și Japonia, dar și pentru promovarea democrației și drepturilor omului.
Han Kang în limba română
Cea mai recentă laureată a Premiului Nobel pentru Literatură nu este chiar o necunoscută pentru piața de carte de la noi. Pe de altă parte, scriitoarea sud-coreeană nu este nici o răsfățată a topurilor de vânzări de la noi și nici a cronicilor publicate în revistele cu profil literar.
Între cărțile semnate de Han Kang se numără Vegetariana, Cartea albă și Disecție – aceste trei titluri au fost deja publicate de Editura ART, în colecția musai, toate trei în traducerea Iolandei Prodan. Vegetariana a apărut în limba română în 2016, anul în care Han Kang a primit Premiul Internațional Man Booker, iar regretata editoare Laura Albulescu a lansat mai sus-numita colecție care găzduiește autori prestigioși precum Margaret Atwood, Viet Thanh Nguyen, Lucia Berlin sau Fredrik Backman.
Vegetariana, ne spun editorii săi din România, „o are în centru pe Yeong-hye, o femeie tăcută, discretă, înțelegătoare, o soție obișnuită care într-o zi se hotărăște să nu mai mănânce carne, în urma unui vis ciudat pe care soțul ei nu-l poate înțelege. Alegerea femeii de a deveni o vegetariană strictă declanșează tot felul de reacții din partea familiei sale, cu consecințe bizare și tragice“. În Disecție, Han Kang „explorează un subiect sensibil din istoria țării sale: sângeroasa revoltă care a avut loc la Gwangju, în mai 1980, când mii de protestatari civili – printre care se aflau femei, studenți și copii – au fost răniți și uciși cu cruzime de armată. Disecție a fost publicată în Coreea de Sud în 2014, iar subiectul cărții a dus la includerea lui Han Kang pe «lista neagră» a președintei de atunci, Park Geun-hye.“ În fine, în Cartea albă, scriitoarea sud-coreeană spune povestea sorei sale, cea „care a murit în brațele mamei, la câteva ore după naștere, pornind de la o listă de obiecte albe. Subiectul cărții explorează o dramă petrecută în familia lui Han Kang: „Nu plănuisem să scriu despre sora mea mai mare. Am fost crescută de părinții mei, care nu au putut-o uita. Când lucram la Disecție, am scris următoarea frază: «Nu muri. Te rog, nu muri». În mod straniu, cuvintele îmi erau familiare și continuau să zăbovească în interiorul meu. Am descoperit dintr-o dată că veneau din memoria mamei mele: mi-a spus că rostise acele cuvinte, în repetate rânduri, adresându-se surorii care murise înainte ca eu să mă nasc“, relatează autoarea într-un interviu.
Q & A pe blogul Editurii ART
O foarte interesantă sesiune de întrebări și răspunsuri care o portretizează în dialog pe Han Kang pot fi citite pe blogul editurii la care apar în limba română cărțile laureatei Nobel. Secvențele de Q & A sunt preluate din mai multe publicații internaționale prestigioase, acolo unde, de-a lungul timpului, Han Kang a acordat mai multe interviuri. Între altele, scriitoarea sud-coreeană povestește despre cum a simțit că devine scriitoare – în mijlocul unei familii care avea multe cărți și care era condusă de un tată, el însuși scriitor foarte cunoscut în Coreea de Sud: „Am trăit în locuințe modeste, ne mutam destul de des și nu aveam prea multă mobilă, dar tatălui meu îi plăcea să adune cărți, astfel că am trăit întotdeauna în mijlocul lor – podeaua, fiecare ungher al casei, totul era acoperit de cărți, cu excepția ferestrelor și a ușilor. Biblioteca creștea încontinuu, îmi amintesc că aveam enorm de multe cărți, astfel că am fost surprinsă când, vizitând un prieten, am observat că din casa lui lipseau cărțile. Am citit tot ce am vrut și am asimilat limbajul, iar părinții m-au lăsat în pace, așa că am avut acces neîngrădit la romane mai dificile. Am descoperit că îmi plăcea să citesc. De asemenea, scrisul a venit în mod natural. În adolescență, am simțit genul de angoase exis tențiale proprii vârstei, pornind de la întrebări precum: Cine sunt eu? Care este scopul meu? De ce oamenii trebuie să moară și unde se duc după aceea? Toate aceste gânduri erau apăsătoare, astfel că m-am îndreptat din nou spre cărți, unde credeam că voi găsi răspunsurile la aceste întrebări din tinerețea mea. Nu conțineau niciun răspuns. În mod ironic, asta m-a încurajat. Mi-a arătat că și eu pot să fiu scriitoare, că scrisul este pentru cei care au întrebări, nu pentru cei care au răspunsuri“. De asemenea, tot acolo, Han Kang mărturisește care este marea sa obsesie literară: „Scrisul meu s-a concentrat asupra lumii interioare. Oamenii nu vor ezita să-și riște propria viață pentru a salva un copil căzut între șinele de tren, dar în același timp pot deveni instrumentele unei cruzimi înspăimântătoare, așa cum s-a întâmplat la Auschwitz. Spectrul vast al umanității, care se întinde de la sublim la brutalitate, a reprezentat pentru mine o problemă dificilă încă din copilărie. S-ar putea spune că scrierile mele sunt variații ale acestei teme, violența umană“.
Ultimele 10 Premii Nobel pentru Literatură
Iată care sunt, exceptând laureata din acest an, cei mai recenți 10 câștigători ai Premiului Nobel pentru Literatură dinaintea laureatei. În 2014 – Patrick Mondiano, pentru „arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub Ocupație“; în 2015 – Svetlana Alexievich, pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre“; în 2016 – Bob Dylan pentru „crearea de forme noi de exprimare poetică în marea tradiție a muzicii americane“; în 2017 – Kazuo Ishiguro pentru „romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea“; în 2018 – Olga Tokarczuk, pentru „o imaginație narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viață“; în 2019 – Peter Handke, pentru „o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane“; în 2020 – Louise Glück, pentru „vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală“; în 2021: Abdulrazak Gurnah, autor născut în Zanzibar, pentru „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune față de efectele colonialismului şi față de destinul refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente“; în 2022: Annie Erneaux – „pentru curajul și acuitatea clinică cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și constrângerile colective ale memoriei personale“; în 2023 – Jon Fosse, „pentru piesele și proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse“.
Sinteză realizată din surse deschise de Cristian Pătrășconiu