Există critici și istorici ai literaturii care își aleg un domeniu de predilecție și tind să-l ia cu totul sub observație, scanînd solul și subsolul lui, ba și văzduhul de deasupra, tinzînd spre epuizarea tuturor detaliilor ce le conține. Lucru iluzoriu pentru că totdeauna mai e ceva de descoperit, fie și în universul subatomic al acelui teritoriu. Gheorghe Glodeanu și-a ales, prin vocația sa, determinată de fascinația lumilor ficționale, imaginarul în proza literară. Asta-i place, asta face, chiar dacă obligațiile de profesor universitar și de cronicar al actualității literare îi impun și alte subiecte.
Doar activitatea sa recentă, din anul 2020 pînă în prezent, cuprinde șase volume dedicate imaginarului și mai precis prozei fantastice cîtă s-a scris în literatura română și universală și s-a transmis ca mitologie. Cînd vorbim despre volume, la Gh. Glodeanu, trebuie să avem imaginea unor cărți masive, depășind de fiecare dată 300-400 de pagini în formatul „curs universitar“. Noroc că s-a inventat hîrtia volumetrică, altfel bibliografia sa nu ar putea fi ridicată pe rafturile bibliotecilor.
Dintre cele șase volume, apărute în patru ani, cel mai recent, primul apărut la Editura Neuma, este intitulat Fascinația lumilor ficționale. Prin aceasta, autorul înțelege lumi alternative la cea reală, dar coerente în ele însele și posibile ipotetic. Cartea le întregește pe celelalte și se referă la opere din literatura universală, dar și la unele care nu au intrat într-o culegere de texte intitulată ambițios, Istoria prozei fantastice românești (2023). Dar care este, evident, perfectibilă și completabilă. De aceea criticul dedică trei studii operei lui Ioan Petru Culianu, patru celei a lui Gabriel Chifu, două lui Ștefan Mitroi și cîte unul lui Mircea Eliade, Horia Bădescu, Lucian-Vasile Szabo și altora.
Ideea generală a Studiilor de literatură română și universală, cum se sub-intitulează volumul, este că lumea se compune din realitate și din meta-realitate, cea de-a doua coexistînd și comunicînd cu prima pe căi ezoterice. Fiind accesibilă prin puterea minții și reverie. În timp ce prima este presupusă unică și accesibilă prin simțurile comune, cea de-a doua poate lua o infinitate de chipuri ce se pot oglindi în realul doar aparent banal, stabilind cu acesta „legături tainice“ și „cauzalități misterioase“.
Aș adăuga la spusele autorului faptul că orice proiecție onirică, delirantă, indusă de diferite substanțe, între care alcoolul e cea mai banală, constituie pentru subiectul care o trăiește o realitate indiscutabilă. Dar interes literar, adică valid pentru cei cărora ea li se comunică, are numai aceea care devine convingătoare, ca un strat suprapus a ceea ce numim realitate, devenind un domeniu posibil și chiar probabil pentru receptor. Acesta ajunge să adere la viziunea naratorului. Este, de exemplu, cazul unor romane de Gabriel Chifu la care blatul gros este o realitate solidă, oricînd verificabilă, chiar dacă irigată de unele elemente stranii (ca în Ploaia de trei sute de zile sau Marea carte a uitării), din care se iese în fantastic. Chiar dacă, în altele, insolitul situației se vestește de la început ca în Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme (aflăm că eroul e decedat și își privește restul familiei, care continuă să viețuiască în lume), partea de existență reală e dominantă. La fel stau lucrurile în alte romane ale lui G. Chifu, la care Gheorghe Glodeanu nu se referă (Cartograful puterii, În drum spre Ikaria).
Prima parte a studiilor din volum e despre „povești“ cu vrăjitoare, deci la puteri magice care pot preface realul. A doua este despre miturile omului artificial: Golem, Frankenstein. Urmează două părți mai succinte despre Basmul lui Goethe și Puterea plantelor de vrajă (H.H. Ewers și A. von Arnim). A cincea parte este dedicată unor autori români contemporani, cum am arătat, a șasea lui George Bernanos și urmează o Addenda compusă din patru alte studii.
Spațiul acestui articol nu poate cuprinde decît foarte pe scurt prezentarea unei cărți ample și dense, care incită la numeroase comentarii și observații, dar și, lucru important, la revizitarea unor opere dintre cele studiate cu pasiune și meticulos de Gheorghe Glodeanu. Ele constituie un teritoriu bine cartografiat de acesta în cuprinsul a șase tomuri adunînd două mii de pagini.