Ceaușescu aduna (cică!) vreo 99,08 la sută din voturi pentru el când punea de niște alegeri libere. Putin numai 88 la sută. O fi ăsta un progres către democrație și liberate, sau doar o maskirovkă? 88 sau 99, cam tot aia. Dacă în cazul lui Nicolae C. nu se punea întrebarea cum de poate candida de atâtea ori, în cazul celui de-al doilea, care a încropit și o Constituție, tot te mai întrebi: bre, dar la câte mandate are ăsta dreptul, după Constituție? Că după două, parcă, și-a pus o paiață, pardon Medvedev, președinte, Vladimir prezidând și el ceva, un guvern, pe care, după aia, i l-a dat marionetei, pardon, fostului președinte. Sau să fi fost după un mandat, cine mai știe? Că, atunci, zice-se, ar fi funcționat nu-ș’ ce restricție pentru Vladimir. Da’ acu’, îți cam vine să întrebi: nu mai e niciuna? Răspunsul vine repede-repede: nu acum, restricțiile se păstrează, dar nu pentru… era să spun dulău, doar pentru căței. Ai o cât de mică îndoială că candidatul (nicio greșeală, cacofonie intenționată, mult mai blândă decât situația!) principal a mai greșit și el, săracu’, din când în când, dar nu prin părțile importante? Nu ți se mai dă dreptul să te înscrii ca contra-candidat (da, da, ca co…!), uneori înainte chiar de a începe să strângi semnături, alteori după, ca-n cazul lui Nadejdin (nume predestinat? – predestinat la ce?), dacă, neexprimându-te prea de tot împotrivă, nu ești în închisoare mai degrabă candidat la vreo doză de noviciok. Nu de alta, ca familia, după cine știe cât timp de la deces, să primească un certificat (medical?) prin care să se afle că ai făcut un atac de cord sau unul cerebral. Cerebral, „da, împărate“, dar cerebrul acela spunea adevărul, adaugi, dar numai în sinea ta, ca să nu intri și tu pe lista abonaților fără de voie la noviciok.
Ce țară e aia în care poliția secretă – liberă, că nu mai e ca KGB (sic!) – are laboratoare de chimie care lucrează la prepararea unor otrăvuri ce să nu poată fi descoperite în corpul celui tratat cu ele decât după multă vreme (că doar n-or să predea imediat familiei corpul celui mort de cord sau de atac cerebral în vreo închisoare care nu mai e Gulag!)? Laboratoarele unde lucrau marii chimiști și o mai fac, dincolo, în Occidentul de la care nu le-a venit nicio lumină unora ca Mihail Sadoveanu, se ocupă, după știrea noastră, de cu totul altceva, mai degrabă să salveze vieți decât să le întrerupă. O, dar Occidentul i-a dăunat totdeauna sănătății Sfintei Rusii! Care Occident a provocat și invadarea Ucrainei, pardon, lansarea „operației militare speciale“ de recuperare a ceva care nu vrea să fie recuperat.
Nu am în clipa asta cifra exactă a cetățenilor cu drept de vot în Rusia și nici pe aceea a procentului celor prezenți la vot în cele 2-3 zile cât farsa asta s-a tot desfășurat, dar, oricum, sunt prea mulți cei care mai cred, sau declară asta, că Putin trebuie reales până la sfârșitul zilelor. Care, totuși, ale lui sau ale lor? Aceasta-i întrebarea. Și destul de puțini, probabil cam cât numărul de locuitori ai vreuneia dintre micile țări din jur la care mai visează însă noul țar de la Kremlin și paiața sa, da, aceea care declară cu ochii pierduți în zarea ideologică (?) putinistă că noi, românii, nu suntem o națiune. Doar pentru că ne cerem înapoi tezaurul predat cândva, prin 1916, țarului de-atunci, cu acte în regulă, ba și pentru că suntem susținuți de o Europă care în mintea năimiților de la noi ne fură și ne subjugă.
Mă întreb dacă nu cumva ingeniosul chimist de la FSB n-a creat și o doză de noviciok mai mică, adică nu mortală, ci doar bună ca să le spele ălora care-o înghit creierele – dacă le-au avut, firește, vreodată! – făcându-le să trimită emisii sonore asemenea celor ale drogaților din Occidentul ăla de mai sus, vinovat de toate. N-o fi vinovat Occidentul ăsta și de faptul că Putin e ales a nu se știe a câta oară? Ceea ce ne face să roșim retroactiv pe noi, cei de-aici, din națiunea asta inexistentă, care ne miram de candidaturile dlui Ion Iliescu, repetate, dar perfect constituționale, cum eram asigurați în anii ’90.
Lista celor care, de-a lungul anilor, vreo 24 de când Putin e la putere în vreun fel sau altul, și-au pierdut viața deoarece credeau altceva decât el, ba o și afirmau, e lungă. Alexei Navalnîi e doar ultimul nume anunțat. Bine ar fi să fie chiar ultimul, dar mă tem/ne temem că vor mai fi, pentru că unele voci lucide, raționale, se mai aud și în Rusia.
Paiațele de la Kremlin, plasate pe la televiziunile de acolo or să mai scoată emisii sonore comandate. Poate va veni și ziua când acei oameni, în general tineri, care s-au mai trezit, în Rusia vreau să spun, or să se poată exprima liber și vor mai schimba ceva. Pentru că, așa cum spunea cineva, Rusia nu e numai un pericol pentru restul lumii, ci și pentru ea.