1. Proiectul de Ordin privind structura anului școlar 2023-2024 prevede aceeași organizare pe „intervale (module) de cursuri“. După aproape un an școlar, în care profesori de valoare au semnalat public ineficiența acestui mod de structurare a anului școlar, aflăm că și următorul va fi la fel. Oare doar unii dintre noi consideră că elevii sunt în acest fel scoși din ritmul de învățare din cauza fragmentării anului școlar? Să fie adevărat că pentru majoritatea profesorilor și elevilor este benefică această variantă și doar pentru o minoritate este contraproductivă? Îmi reamintesc de textul Când sună clopoțelul? – din R.l., scris de Mihai Zamfir. Redau un fragment: „(…) Dar cea mai nenorocită lovitură dată învățământului a reprezentat-o fragmentarea radicală și irațională a perioadei de cursuri: elevii făceau 3-4 săptămâni de ore, apoi întrerupeau activitatea pentru alte 3 săptămâni într-o iluzorie practică de producție; se reluau cursurile, se întrerupeau iarăși pentru câteva săptămâni – și tot așa… Când reveneau în clase, școlarii uitaseră complet ce făcuseră înainte de întrerupere: profesorii erau obligați s-o ia de la capăt; s-a inventat astfel școala fără niciun fel de învățătură, jocul de-a școala.“ Autorul se referă la școala anilor 1980.
2. De câțiva ani, politicile de combatere a discrimnării au fost aplicate prin tot felul de campanii. Faptul este, fără doar și poate, pozitiv. Mă întreb dacă includerea în structura anului școlar a unei „vacanțe mobile“, numită și „vacanță de schi“, consolidează aceste politici educaționale…. Așteptăm și vacanța de golf, și vacanța de tenis, și vacanța de fotbal ș.a.
În structura actualului an școlar este prevăzută o vacanță de o săptămână, stabilită prin decizia inspectoratelor școlare („vacanța de schi“). Pentru anul școlar următor, această vacanță – potrivit proiectului de Ordin de ministru – trebuie planificată într-o săptămână din intervalul 12 februarie-3 martie 2024. Ar fi, așadar, tot o săptămână de vacanță „mobilă“.
Perimata vacanță de primăvară, care coincidea până acum cu vacanța de Sfintele Paști, este prevăzută, în structura anului școlar următor, în perioada 13 aprilie-21 aprilie 2024. Credincioșii ortodocși vor sărbători Sfintele Paști în 5 mai 2024, iar credincioșii catolici, în 31 martie 2024. Așadar, nici elevii ortodocși, nici elevii catolici nu vor avea vacanță de Sfintele Paști. O premieră (între atâtea altele)… Ținând cont de toate cele precizate, vacanța stabilită de „experți“ între 13 aprilie și 21 aprilie nu putea fi și ea „mobilă“, în funcție de hotărârea Consiliilor de Administrație ale școlilor? Ar fi existat trei variante: între 1 și 5 aprilie, în școlile cu elevi catolici; între 13 aprilie și 21 aprilie, în școlile pentru care nu contează credința; între 6 și 10 mai, în școlile cu elevi ortodocși. A fost mai simplu să fie anulată vacanța de Sfintele Paști. Ce contează această sărbătoare într-o lume pe care unii se străduiesc să o facă din ce în ce mai rea? Nicolae Manolescu scria, atât de nimerit, că nici măcar comuniștii (atei) nu au îndrăznit să anuleze vacanța de Paști a elevilor.*
3. După perioada în care cursurile au fost suspendate și/sau transformate în cursuri online, prea puțini studenți și elevi înțeleg de ce trebuie să meargă „fizic“ la facultate, la școală. De asemenea, ei nu înțeleg de ce trebuie să înceapă activitatea la ora 8.00. Am auzit profesori universitari declarând: „Devine din ce în ce mai greu să ținem cursurile de la ora 8.00!“. Ce e de făcut? Încercăm un referendum?
4. În 13 martie 2023, Patriarhia Română a trimis ministrului Educației un document important care cuprinde treisprezece solicitări. Cultele religioase recunoscute din România au anunțat public că au luat act de proiectele modificate ale Legilor educației și solicită, între altele, „Nediscriminarea Religiei în raport cu alte discipline școlare din trunchiul comun, prin includerea acesteia în lista disciplinelor școlare, la alegere, în cadrul examenului național de bacalaureat […]pentru ca elevii care frecventează orele de religie să aibă posibilitatea de a-și valorifica și verifica competențele dobândite la această disciplină, una dintre puținele care se studiază pe tot parcursul învățământului preuniversitar și singura care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților“. Solicitarea a stârnit nu atât nemulțumirea elevilor sau a oamenilor care au încă legătură cu școala (studenți, profesori), cât aceea a părinților. Este opțiunea fiecăruia să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu. Dificultatea adevărată este alta: nu religia (fatalmente, ordodoxă) ar trebui predată în școală, ci istoria religiei, necesară într-o școală de cultură generală. Altminteri, îi discriminăm pe catolici și pe greco-catolici, pe protestenți și, în general, pe cei care aparțin altor culte recunoscute. Nu putem face clase pentru fiecare din aceste culte, neavând un număr suficient de elevi.
5. Am scris cândva despre examenul de bacalaureat din anii 1920, despre disciplinele de examen de atunci, despre scopul acestui examen: „Scopul acestui examen este de a verifica cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studii cele mai importante şi mai ales de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta a selecţiona dintre absolvenţii liceului pe acei cari dovedesc că sunt în stare să urmeze cu folos studiile de specializare universitare.“
Dacă în legile învățământului și ale educației de până acum se precizează care este idealul educațional și care este scopul examenului de bacalaureat, în proiectele de legi – care vor deveni curând legi – nu există formulat niciun ideal educațional.
Nu mai scriu despre alte carențe și erori ale viitoarelor legi. Au scris academicieni, profesori universitari, intelectuali valoroși. Inutil. Am avut sentimentul că încrâncenarea unora de a promova, de a vota și de a „implementa“ aceste legi a fost și este „stimulată“ tocmai de criticile adevăraților specialiști.
6. După cum se știe, în foarte multe școli unii elevi fumează, consumă droguri, vin la ore după ce au consumat băuturi alcoolice. Cu toate acestea, „părinții nu susțin testarea antidrog în școli“. Poate cineva să îi înțeleagă pe acești părinți? Poate cineva să-i înțeleagă pe legislatorii care nu se decid să adopte măsuri de combatere a acestor fenomene nocive?
7. În orașul în care trăiesc – care arată mai rău ca niciodată și căruia îi lipsesc foarte multe – din vara anului trecut, au apărut trotinete electrice. Bucuria s-a văzut imediat pe străzile orașului. Copii (de la 7-8 ani), adolescenți, tineri, adulți de toate vârstele folosesc aceste trotinete. E adevărat, nu la fel de bucuroși au fost șoferii responsabili și pietonii care au alte pericole de evitat. E foarte interesant – am mai scris – să vedem cum nu știm să beneficiem de avantajele desincronizării. În Franța, s-a luat decizia de a le interzice copiilor sub 14 ani folosirea trotinetelor electrice. În orașele mici din România, edilii se străduiesc să pună la dispoziția elevilor aceste trotinete.
8. În Italia, s-a hotărât interzicerea folosirii telefoanelor mobile în clasă. Autoritățile italiene consideră că „din cauza acestor dispozitive elevii nu sunt atenți și nu sunt implicați la ore așa cum ar trebui și, în plus, nu arată respectul cuvenit față de profesori“. Potrivit Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar din România – „(…) Pe durata orelor telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate în clasă. (…)“. În câte clase, în câte școli din țara noastră se întâmplă oare întocmai? Ne dăm seama ce revoltă ar fi dacă un parlamentar sau un ministru curajos și interesat de soarta învățământului ar propune, acum, când proiectele legilor educației au ajuns în legislativ, sancționarea elevilor care folosesc telefonul mobil în orele de curs? În Statutul elevului, drepturile și recompensele se întind pe șapte pagini, iar sancțiunile, pe trei pagini, iar aplicarea lor presupune un proces foarte complicat și de lungă durată.
9. În 4 martie a.c., s-a desfășurat etapa județeană a Olimpiadei de limba și literatura română. Pentru prima dată, subiectele au fost concepute de experții Centrului național de politici și evaluare în educație (CNPEE). Niciodată, până acum, nu am văzut subiecte de olimpiadă cu un grad de dificultate atât de redus. La gramatică, nicio excepție. La literatură, multe texte seci. Cerințele, de evaluări curente, pentru elevi mediocri. Spațiul nu îmi permite să detaliez și să ofer o imagine cât mai aproape de ce a însemnat olimpiada de limba și literatura română de anul acesta. Am constatat și un aspect pozitiv. Spre deosebire de anii anteriori, când secretomania olimpiadelor făcea imposibilă aflarea subiectelor, la sfârșitul examenului, de către cei interesați, anul acesta CNPEE a publicat subiectele și baremele de corectare și de notare. Din păcate, prin modul în care sunt concepute, acestea încurajează neștiința, exprimarea greșită, scrierea incorectă.
10. Tot mai mulți elevi, indiferent de clasa în care sunt, scriu fără să respecte reguli elementare de exprimare, de logică a discursului, de ortografie, de punctuație, de gramatică. Mi s-a demonstrat în ultimii ani că efortul constant al învățătorului și al profesorului de limba și literatura română nu valorează aproape nimic. Vorbitori nativi de limba română ajung să fie uimiți când profesorul îi corectează. Forma corectă li se pare greșită. Iar toată această situație deosebit de gravă se petrece, în principal, din cauza rețelelor de socializare. Acolo scriu și vorbesc oricum. Fără diacritice, fără majuscule, fără semne de punctuație, fără sens. Din păcate, profesorii nu (mai) pot face și nu vor putea face nimic să schimbe această situație. Singura soluție ar putea fi limitarea accesului elevilor sub 14 ani – vârstă la care cred că și-au însușit noțiunile necesare scrierii și exprimării corecte – la rețelele de socializare. Această limitare temporară ar însemna, de fapt, adevărata lor libertatea.
În concluzie, cred că înainte de a avea o Românie educată ar trebui să avem o Românie curajoasă. Iar curajul la care mă refer e acel curaj pe care doar știința de carte, instruirea ni-l asigură.
____________________
* Ulterior scrierii acelui articol, Ministerul Educației a anunțat că a modificat structura anului școlar 2023-2024, stabilind vacanță școlară în perioada 27 aprilie-7 mai 2024. Cui bono? Elevii ortodocși primesc trei zile de vacanță (dacă nu luăm în calcul zilele libere legal), iar elevii catolici și de alte confesiuni nu vor avea vacanță de Paștele ortodox.