La un secol după apariția lui Ulysses și la aproape patru decenii de la prima traducere integrală în limba română, remarcabila reuşită a lui Mircea Ivănescu, iată, o nouă traducere (Editura Polirom, 2023, traducere Rareș Moldovan, ed. îngrijită, cuvânt înainte și note de Erika Mihálycsa și Rareş Moldovan) apare azi, înscriind cultura română între cele care au deja două sau mai multe versiuni ale eposului joycean.
Ulise e un text al insolitărilor, asperităților și lacunelor la toate nivelurile limbajului, de la sintaxă la semantică, de la morfologie la ortografie și punctuație. Una dintre primejdiile care pândesc traducerea este tendința de a netezi această suprafață, de a-i umple lacunele, de a-i limpezi sensurile și referințele în suspensie, făcând-o astfel mai prietenoasă, mai lizibilă, mai comprehensibilă. Nu doar dintr-o tradițională curtoazie față de cititor, ci și sub imperiul și presiunea cvasiautomată a limbii „literare“ țintă, un soi de sirenă calină ispitind traducătorul cu lexicul, sonoritățile, muzicalitatea, coerența și claritatea, fluxul și continuitatea ei. „Nu clarifica!“ a fost unul dintre mottourile traducerii de față, alături de altele asemănătoare (nu explicita, nu corecta), rostite interior ca un soi de mantră în răspăr față de fantasma limbii literare care-i susura în minte traducătorului aflat in-progress.
Erika Mihálycsa
Rareş Moldovan
Și numa ce intră Martin și-ntreabă unde-i Bloom.
– Unde e ? zice Lenehan. Delapidează văduve și orfani.
– Zău așa, zice John Wyse, păi ce vă spuneam eu de Bloom și de Sinn Fein ?
– Asta așa e, zice Martin. Sau cel puțin așa s-a alegat.
– Cine a făcut aceste alegații ? zice Alf.
– Eu, zice Joe. Eu sunt aligatorul.
– Dar la urma urmei, zice John Wyse, de ce n-ar putea un evreu să-și iubească țara ca oricare altul ?
– De ce nu ? zice J.J., când e sigur care e țara respectivă.
– E evreu sau goi sau din una sfântă catolică sau un încuiat de metodist sau ce dracu e ? zice Ned. Sau cine e ? Fără supărare, Crofton.
– Nu-l vrem, zice Crofter orangistul sau prezbiterianul.
– Cine-i Junius ? zice J.J.
– E evreu pervertit, zice Martin, de undeva din Ungaria și el a făcut tot planul conform cu sistemul unguresc. La castel se știe asta.
– Nu-i văr cu Bloom dentistul ? zice Jack Power.
– Nici vorbă, zice Martin. Doar tizul. Numele lui era Virag. Numele lui taică-su care s-a otrăvit. Și l-a schimbat prin declarație unilaterală, taică-su.
– Ăsta-i noul Mesia al Irlandei ! zice cetățeanul. Insula sfinților și a înțelepților !
– Păi, ei încă își așteaptă mântuitorul, zice Martin. Că veni vorba, și noi la fel.
– Da, zice J.J., și orice copil de parte bărbătească cred ei că poate-i Mesia lor. Și tot evreul nu mai poate de nerăbdare, îmi închipui, până află dacă-i tată sau mamă.
– Se-așteaptă ca tot momentul să-i fie următorul, zice Lenehan.
– O, pentru numele Domnului, să-l fi văzut pe Bloom înainte să i se nască fiul ăla care-a murit. M-am întâlnit cu el odată la piața de sud cumpărând o conservă de mâncare Neave’s cu șase săptămâni înainte să nască nevastă-sa.
– En ventre sa mère, zice J.J.
– Și poți să-i spui bărbat ? zice cetățeanul.
– Mă-ntreb oare și-a dosit-o el vreodată pe unde trebuie, zice Joe.
– Păi, i s-au născut doi copii în orice caz, zice Jack Power.
– Și pe cine bănuiește ? zice cetățeanul.
Ptiu, că multe adevăruri s-au zis în glumă. Mai fătălău, așa e. Zăcea la pat în hotel, mi-a zis Pișăciosu o dată pe lună cu migrenă ca o muierușcă la ciclu. Știi ce zic ? Ar fi ca de la Dumnezeu să iei pe unu ca el și să-l arunci la dracu în mare. Omucidere justificată, asta ar fi. Și o șterge așa cu alea cinci lire fără măcar să dea o halbă ca tot bărbatu. Dă-ne o binecuvântare. Nici un strop măcar să-ți ia ochii.
– Să ne ajutăm aproapele, zice Martin. Dar unde-i ? Nu putem aștepta.
– Un lup în blană de oaie, zice cetățeanul. Asta e. Virag din Ungaria ! Ahasverus îi zic ei. Blestemat de Dumnezeu.
– Ai timp de-o scurtă libație, Martin ? zice Ned.
– Doar de una, zice Martin. Ne grăbim. J.J. și F.
– Tu Jack ? Crofton ? Trei la jumate, Terry.
– De-ar mai debarca o dată Sfântul Patrick la Ballykinlar să ne creștineze, zice cetățeanul, după ce-am lăsat asemenea lucruri să ne contamineze țărmurile.
– Ei, zice Martin, bătând darabana în așteptarea paharului. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi toți cei de față, asta mă rog.
– Amin, zice cetățeanul.
– Și-s sigur c-o va face, zice Joe.
Iară la sunetul clopoțelului liturgic, având în frunte purtătorul crucii și acoliții, purtători de cădelnițe și navicele, lectori, ostiari, diaconi și subdiaconi, se apropie binecuvântata adunare de abați, priori, păzitori, călugări și frați, toți cu mitre: călugării lui Benedict de Spoleto, Cartuzieni și Camaldolezi, Cistercieni și Olivetani, Oratorieni și Vallombrozieni, și frații lui Augustin, Brigitine, Premostratenși, Servi, Trinitarieni, și copiii lui Peter Nolasco : și dimpreună cu ei de la muntele Carmel copiii profetului Ilie conduși de episcopul Albert și de Teresa de Avila, încălțați ori ba : și frații maronii și cenușii, fii ai sărăcuțului Francisc, capucini, cordelieri, sore minime și observanți și fiicele Sfintei Clara : și fiii lui Dominic, frații predicatori, și fiii lui Vincent : și călugării Sf. Wolstan : și-ai lui Ignatius copii : și confraternitatea fraților creștini condusă de reverendul frate Edmund Ignatius Rice. Iară după ei veneau toți sfinții și martirii, fecioarele și confesorii : Sf. Cyr și Sf. Isidor Arator și Sf. Iacob cel Mic și Sf. Phocas din Sinope și Sf. Julian Ospitalierul și Sf. Felix de Cantalice și Sf. Simeon Stâlpnicul și Sf. Ștefan Protomartirul și Sf. Ioan al lui Dumnezeu și Sf. Ferreol și Sf. Leugarde și Sf. Teodot și Sf. Vulmar și Sf. Richard și Sf. Vincent de Paul și Sf. Martin din Todi și Sf. Martin din Tours și Sf. Alfred și Sf. Iosif și Sf. Denis și Sf. Cornelius și Sf. Leopold și Sf. Bernard și Sf. Terențiu și Sf. Edward și Sf. Owen Caniculus și Sf. Anonim și Sf. Eponim și Sf. Psedonim și Sf. Omonim și Sf. Paronim și Sf. Sinonim și Sf. Laurence O’Toole și Sf. Iacob din Dingle și Compostella și Sf. Columcille și Sf. Columba și Sf. Celestin și Sf. Colman și Sf. Kevin și Sf. Brendan și Sf. Frigidian și Sf. Senan și Sf. Fachtna și Sf. Columbanus și Sf. Gall și Sf. Fursey și Sf.Fintan și Sf. Fiacre și Sf. Jan Nepomuc și Sf. Toma din Aquino și Sf. Ives al Bretaniei și Sf. Michan și Sf. Herman-Joseph și cei trei apărători ai sfintei tinereți Sf. Aloysius Gonzaga și Sf. Stanislaus Kostka și Sf. John Berchmans și sfinții Gervasius, Servasius și Bonifacius și Sf. Bride și Sf. Kieran și Sf. Canice din Kilkenny și Sf. Jarlath din Tuam și Sf. Finbarr și Sf. Pappin din Ballymun și Fratele Aloysius Pacificus și Fratele Louis Bellicosus și sfintele Rosa din Lima și din Viterbo și Sf. Marta din Betania și Sf. Maria Egipteanca și Sf. Lucia și Sf. Brigid și Sf. Attracta și Sf. Dympna și Sf. Ita și Sf. Marion Calpensis și Binecuvântata Soră Teresa a Pruncului Isus și Sf. Barbara și Sf. Scholastica și Sf. Ursula cu unsprezece mii de fecioare. Iară toți veneau cu nimburi și aureole și glorii, purtând frunze de palmier și harfe și săbii și cununi de măslin, în veșminte în care erau țesute binecuvântatele simboluri ale puterniciilor lor, călimări de corn, săgeți, pâini, urcioare, cătușe, securi, arbori, poduri, prunci în albie, cochilii, boccele, foarfeci, chei, dragoni, crini, alice, bărbi, porci, lămpi, foale, stupi, linguroaie, stele, șerpi, nicovale, cutii cu vaselină, clopote, cârje, forceps, coarne de cerb, ghete impermeabile, șoimi, pietre de moară, ochi pe-o tavă, lumânări de ceară, aspersoare, unicorni. Iară cum își urmau ei calea pe lângă Columna lui Nelson, pe Henry Street, Mary Street, Capel Street, Little Britain Street, cântând introitusul din Epiphania Domini care astfel să începe Surge, illuminare, iară mai apoi cu mare dulceță antifonul Omnes, care grăiește de Saba venient făceau felurite minuni cum ar fi scoaterea de draci, învierea morților, înmulțirea peștilor, lecuirea ologilor și orbilor, aflarea de felurite lucruri ce erau pierdute, deslușirea și plinirea scripturilor, binecuvântarea și profețitul. Iară la urmă, sub baldachin din țesătură de aur venea reverendul Părinte O’Flynn însoțit de Malachi și Patrick. Iară când ajunseră bunii părinți la locul cuvenit, casa lui Bernard Kiernan and Co., răspundere limitată, 8, 9 și 10 little Britain street, băcănie, expedieri de vin și brandy, autorizați pentru vânzarea de bere, vin și tării pentru consum la fața locului, celebrantul binecuvântă casa aceea și cădelniță fereștile cu menouri și etravele și bolțile și muchile lor și capitelurile și frontoanele și cornișele și arcurile treflate și turlele și cupolele și le stropi lor lintourile cu apă sfințită și se rugă să binecuvânte Domnul casa aceea cum a binecuvântat și casa lui Avram și Isac și Iacob și să-i puie pe îngerii luminii Sale să locuiască în lontru. Iară intrând binecuvântă el bucatele și băuturile iară adunarea celora binecuvântați îi răspunse lui la rugăciuni.
– Adiutorium nostrum in nomine Domini.
– Que fecit coelum et terram.
– Dominus vobiscum.
– Et cum spiritu tuo.
Și pus-a el mâinile sale asupra celor binecuvântați și mulțumire a adus și s-a rugat iară ei toți cu el s-au rugat :
– Deus, cuius verbo sanctificantur omnia, benedictionem tuam effunde super creaturas istas : et præsta ut quisquis eis secundum legem et voluntatem Tuam cum gratiarum actione usus fuerit per invocationem sanctissimi nominis Tui corporis sanitatem et animæ tutelam Te auctore percipiat per Christum Dominum nostrum.
– Ne-ai luat vorba din gură, zice Jack.
– Belșug tot anul, Lambert, zice Crofton sau Crawford.
– Că bine zici, zice Ned, ridicându-și John Jameson-ul. Și unsoare pe friptură.
Doar ce mă uitam împrejur să văd cine-a avea gându cel bun când al naibii că iară intră prefăcându-se tare zorit.
– Am fost până colea la tribunal, zice, să te caut. Sper că nu…
– Nu, zice Martin, suntem gata.
Tribunal o laie că-ți atârnă buzunarele grele de aur și argint. Mârșav zgârcit. Fă și tu o bere. Vezi să nu! Așa-i jidanu! Totu pentru număru unu. Scump ca șobolanu de căcăstoare. O sută la cinci.
– Să nu zici la nimeni, zice cetățeanul.
– Pardon, zice el.
– Hai, băieți, zice Martin, văzând că e albastră situația. Hai să mergem.
– Să nu zici la nimeni, zice cetățeanul, scoțând un urlet. E secret.
Iară blestematu de câine se trezi și mârâi.
– La revedere la toată lumea, zice Martin.
Și îi scoate afară cât poate de iute, pe Jack Power și pe Crofton sau cum îl cheamă și pe el care se prefăcea că habar n-avea ce și-i urcă naibii în brișcă.
Dă-i drumul, îi zice Martin birjarului.
Delfinul alb ca laptele își scutură coama și, înălțându-se la pupa aurită, cârmaciul întinse pânza umflată de vânt și porni înainte cu toată vela desfășurată, cu spinacherul la babord. Și iată că mulțime de mândre nimfe se strângea la tribord și la babord și, prinzându-se de laturile nobilului barcaz, își înlănțuiră trupurile strălucitoare precum tocmește iscusitul rotar în jurul inimei roții sale razele echidistante ce-s fiecare soră celeilalte și le leagă pe toate cu un inel în afară și iuțeală dă el astfel picioarelor acelor bărbați ce se grăbesc la oaste ori se întrec pe-un zâmbet de fermecătoare femeie. Chiar așa veniră și se potriviră, doritoarele nimfe, nemuritoare surate. Și râseră, rotindu-se în înspumat cerc : iară barcazul spintecă valurile.
Ptiu că abia coboram fundu halbei când numa ce-l văd pe cetățean cum se scoală și se bălăbănește pân la ușă, pufnind și răbufnind de la idropizie și blestemând cu blestemu lu Cromwell asupra lui, ca la carte cu surle și trâmbițe în irlandeză, scuipând și stupind din el iară Joe și micu Alf în juru lui ca un leprechaun cercând să-l îmbuneze.
– Dă-mi pace, zice el.
Și ptiu că ajunge chiar pân la ușă iară ei îl țineau și numai ce urlă el una :
– De trei ori ura pentru Israel !
Ei aș, șezi numa jos pe buca parlamentară pentru numele Domnului și nu te da în spectacol. Isuse că mereu îi câte-un măscărici de-ăsta care zbiară ca din gură de șarpe pentru nimica toată. Ptiu, că ți se acrește și berea-n burtă, zău.
Și toți coate-goale și toate ștoarfele națiunii după ușă și Martin îi zice birjarului să dea bice și cetățeanu urlă și Joe și Alf pe el să tacă din gură și ăla făcând pe grozavu cu evreii și haimanalele cerând un discurs și Jack Power cercând să-l facă să stea jos în birjă și să-și țină fleanca și o haimana cu petec pe-un ochi începe să cânte Dacă omu din lună ar fi evreu, evreu, evreu și o ștoarfă numa ce strigă :
– Hei nene ! Ești deșchis la prohab, nene !
Și zice el :
– Mendelssohn era evreu și Karl Marx și Mercadante și Spinoza. Și Mântuitorul era evreu și tatăl lui era evreu. Dumnezeul tău.
– N-a avut tată, zice Martin. Hai că ajunge. Dă-i drumul, birjar.
– Dumnezeul cui ? zice cetățeanul.
– E, unchiu-său era evreu, zice el. Dumnezeul tău era evreu. Cristos era evreu ca mine.
Ptiu, că se repezi cetățeanu înapoi în crîșmă.
– Cristoase, zice el, chisăliță-i fac capul blestematului de jidan să folosească el numele cel sfânt. Cristoase, că-l răstignesc, jur. Ia adă cutia aia de biscuiți.
– Stai ! Stai ! zice Joe.
O numeroasă și recunoscătoare mulțime de prieteni și cunoștințe din metropolă și din împrejurimile Dublinului adunați cu miile i-au urat adio lui Nagyaságos uram Lipóti Virag, până de curând angajat al Dlor Alexander Thom, tipografi ai Majestății Sale, cu ocazia plecării către tărâmul îndepărtat Százharminczbrojúgulyás-Dugulás (Mănosul Câmp de Murmurânde Ape). Ceremonia care s-a lansat cu mare éclat s-a distins printr-o deosebit de mișcătoare cordialitate. Un străvechi sul irlandez de pergament înluminat, operă a artiștilor irlandezi, i-a fost oferit distinsului fenomenolog din partea unei largi pături a comunității și de asemenea în dar o casetă din argint, făurită cu mult gust în stilul unui străvechi ornament celtic, o operă ce reflectă întru totul meritele creatorilor ei, Dnii Jacob agus Jacob. La plecare, oaspetele a fost salutat cu ovații însuflețite, mulți dintre cei prezenți fiind vizibil mișcați atunci când aleasa orchestră de cimpoaie irlandeze a intonat acordurile cunoscute ale cântecului Întoarce-te în Erin, urmat imediat de Marșul lui Rakoczy. Butoaie cu catran și focuri de tabără au fost aprinse pe coastele celor patru mări pe vârfurile Hill of Howth, Three Rock Mountain, Sugarloaf, Bray Head, munții Mourne, Galtee, muntele Ox și piscurile Donegal și Sperrin, munții Nagle și Bogragh, dealurile din Connemara, clăile lui M’Gillicuddy, Slieve Aughty, Slieve Bernagh și Slieve Bloom. În urale ce sfâșiau înaltul, la care a răspuns tot cu urale o mare adunare de acoliți pe îndepărtatele coline ale Cambriei și Caledoniei, vasul de plăcere mamut s-a îndepărtat încet salutat de un ultim omagiu floral al reprezentantelor sexului frumos prezente în număr mare în timp ce, plutind pe râu în jos, escortat de o flotilă de barje, steagurile de la Ballast office și Custom House erau coborâte în semn de salut ca și cele ale uzinei electrice de la Pigeonhouse. Visszontlátásra, kedvés barátom ! Visszontlátásra ! Plecat însă nu uitat.
Ptiu, nici dracu nu l-ar fi putut opri până a pus cumva mâna pe cutia aia de tinichea și hop înapoi afară cu micu Alf agățat de braț și urlând ca un porc înjunghiat, de zici că era într-o piesă de la Queen’s royal theatre.
– Unde-i, că-l omor !
Și Ned și J.G. paralizați de râs.
– A dracu război, zic, intru și eu până citește evanghelia.
Dar ca norocu că birjaru izbuti să-ntoarcă capu gloabei în partea ailaltă și duși au fost.
– Lasă, cetățene, zice Joe. Stai.
Ptiu că-și trase mâna și flutură brațul și-o azvârli. Mare mila lu Dumnezeu că avea soarele-n ochi altfel mort îl lăsa. Ptiu, mai c-a trimis-o până în comitatu Longford. Gloaba naibii s-a speriat iară corcitura bătrână după trăsură lătrând de mama dracului și gloata striga și râdea și tinicheaua zurgălea pe asfalt.
Catastrofa a fost teribilă și cu efect instantaneu. Observatorul de la Dunsink a înregistrat unsprezece șocuri cu totul, toate de magnitudine cinci pe scara Mercalli, nemaiexistând o înregistrare a vreunei zguduiri seismice similare în insula noastră de la cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas de Mătase. Epicentrul pare să fi fost acea parte a metropolei ce constituie districtul Inn’s Quay și parohia Sf. Michan acoperind o suprafață de patruzeci și unu de acri, două prăjini și un stânjen pătrați. Toate casele domnești din vecinătatea palatului de justiție au fost distruse și nobilul edificiu însuși, în care la momentul catastrofei se desfășurau importante dezbateri juridice, este efectiv o grămadă de ruine sub care există temerea că toți cei prezenți au fost îngropați de vii. Din relatările martorilor oculari reiese că valurile seismice au fost însoțite de o violentă perturbație atmosferică de tip ciclonic. Un articol vestimentar destinat acoperirii capului între timp identificat ca aparținând mult respectatului grefier al coroanei și tribunalului de pace dl George Fottrell și o umbrelă de mătase cu mâner de aur cu inițialele incrustate, blazonul și numărul casei eruditului și stimabilului președinte al sesiunilor trimestriale sir Frederick Falkiner, prim-magistrat al Dublinului, au fost descoperite de echipele de căutare în colțuri îndepărtate ale insulei, respectiv, cel dintâi pe al treilea prag bazaltic al cărării uriașului, cea din urmă înfiptă până la o adâncime de un picior și trei țoli pe plaja nisipoasă din golful Holeopen lângă vechiul cap de la Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme prăvălindu-se prin atmosferă cu o viteză înspăimântătoare pe o traiectorie orientată către vest sud-vest. Mesaje de condoleanțe și simpatie sunt primite oră de oră din toate părțile diferitelor continente iar suveranul pontif a decretat cu mare amabilitate o missa pro defunctis specială ce va fi celebrată simultan de slujitorii fiecărei catedrale din diocezele episcopale supuse autorității spirituale a Sfântului Scaun pentru ajutorul sufletelor credincioșilor răposați care au fost atât de pe neașteptate chemați de la noi. Operațiunea de salvare, îndepărtare a molozului rămășițelor umane etc. a fost încredințată către Dnii Michael Meade și Fiul, Great Brunswick Street nr. 159 și către Dnii T.C. Martin, North Wall nr. 77, 78, 79 și 80, ajutați de soldații și ofițerii brigăzii de infanterie ușoară a Ducelui de Cornwall sub supravegherea generală a Alteței Sale Regale, contraamiral, preaonorabilul sir Hercules Hanibal Habeas Corpus Anderson, K.G., K.P., K.T., P.C., K.C.B., M.P., J.P., M.B., D.S.O., S.O.D., M.F.H., M.R.I.A., B.L., Mus. Doc., P.L.G., F.T.C.D., F.R.U.I., F.R.C.P.I. și F.R.C.S.I.
De când ești n-ai mai pomenit așa ceva. Ptiu, că de-l pocnea biletu ăla de loterie în tărtăcuță își amintea el de Gold Cup, zău că da, da știu că și pe cetățean îl săltau pentru ultraj și lovire iară pe Joe de complice. Birjaru i-a salvat viața mânând ca nebunu asta-i sigur cum e că Dumnezeu l-a făcut pe Moise. Ce ? O, Isuse, cum nu. Și-a slobozit și un șuvoi de blesteme după el.
– L-am omorât, zice, ori ba ?
Și striga la blestematu de câine :
– Pă el, Garry ! Pă el, băiete !
Și ultima ce-am văzut că birja dădea naibii colțu și ăla cu meclă de oaie în ea gesticulând acolo și corcitura naibii după ea cu urechile pe spate că era pusă al dracu să-l facă bucăți. O sută la cinci ! Isuse, că i-a scos și untu din valoarea aia, jur.
Când, iată, se pogorî asupra lor mare strălucire și văzut-au ei carul în care stătea El înălțându-se la ceruri. Și-l văzură pre El în car, înveșmântat în strălucire de lumină, strai având asemenea soarelui, mândru ca luna și de mare spăimântare nu îndrăzniră ei să se uite la Dânsul. Iară din ceruri se auzi o voce, care striga : Ilie ! Ilie ! Iară răspunse el cu mare strigăt : Abba ! Adonai ! Și văzutu-l-au ei pre El Însuși, ben Bloom Ilie, între nouri de îngeri urcând la strălucirea luminii într-un unghi de patruzeci și cinci de grade pe deasupra la Donohoe în Little Green Street ca zvârlit cu lopata. l
(Volum în curs de apariție la Editura Polirom)