Linda Maria Baros are o biografie impresionantă. Este poetă, traducătoare, editoare, doctor în Literatură comparată la Sorbona, autoarea a șase volume de versuri, are poeme traduse și publicate în 40 de țări, este membră titulară și raportor general al Academiei Malarmé, laureată și secretar general al Premiului Apollinaire, vicepreședintă a PEN Clubului francez, traducătoare a 47 de volume, dintre care 29 din limba română în limba franceză, este Directoare a Festivalului Franco-Englez de Poezie Paris, directoare a Editurii La Traductière, redactor-șef al revistei internaționale de poezie și artă vizuală cu același titlu.
„Noul val poetic a fost dintotdeauna unul dintre domeniile mele predilecte în materie de traduceri literare. Dată fiind capacitatea lui impresionantă de a face și de a desface nodurile limbii, de a inova și, în același timp, de a remotiva. Tocmai de aceea mi-am propus să conturez, prin intermediul unor traduceri susținute, desantul poetic al acestui nou val în România.“ Este scurta confesiune a autoarei antologiei, Linda Maria Baros, cea care a operat selecția, prezentarea și traducerea celor 33 de poeți din 22 de țări, rezultând pagini în care găsim „enormele cantități de forță și viteză depuse-n cei care schimbă astăzi, la nivel internațional, dona poetică. Indiferent de țară, indiferent de limbă, indiferent de formula adoptată. Un new look poetic multiplu, mutant și, întotdeauna, tonic, decapant.“
Poemele selectate în această antologie au fost publicate în revista „Luceafărul de dimineață“, în cadrul rubricii Domeniul universal.
Proveniența geografică este una deosebit de variată: Maroc, Franța, Belgia, Albania, Danemarca, Estonia, Croația, Islanda, Israel, Argentina, Irlanda, Macedonia, Slovenia, Bangladeș, Spania, Haiti, Marea Britanie, Elveția, Mexic, SUA, Germania, Georgia, Siria.
Selecția este una exigentă, însă volumul ar fi meritat mai mult decât o afirmație, „poeții care schimbă dona“, o argumentație. Criteriile și factorul care ar schimba, până la urmă, paradigma poetică, nu ar fi fost de prisos nici scriitorilor, nici cititorilor de poezie, cei din urmă, de meserie sau de loisir. Dacă tânăra antologatoare are în vedere un viitor volum teoretic pe această temă, acela va fi unul de neocolit.
Remarcăm vârsta poeților selectați, anii de naștere, acolo unde apar, pornesc de la 1965 și ajung la 1985, antologatoarea însăși fiind născută în 1981. Într-adevăr, pot fi văzute în versurile acestora „enormele cantități de forță și viteză“ de care amintea Linda Maria Baros, o tinerețe a poeziei, în fond, o tinerețe a autorilor. Numărul și diversitatea poeților antologați, precum și situația poeziei și a autorilor de poezie din România, ne permit să afirmăm faptul că ideea de „poezie tânără“ trebuie înțeleasă în contextul social și cultural al zilelor noastre în care oamenii „copilăresc“ mai mult, se angajează în viață mai târziu, își asumă sarcini și îndatoriri și mai cu greutate, se apropie de scris doar pentru a se îndepărta mai apoi, uneori definitiv, puțini fiind cei care se dedică, asumat, programatic, acestui domeniu. Este un subiect care merită analiză și dezbatere. 60 este noul 30 balzacian, pare să ne arate oglinda în care se reflectă societatea astăzi. Prin urmare, poezia din paginile antologiei este o poezie tânără și acest fapt a reieșit atât din poemele unor autori născuți în 1968, cât și din cele ale unora născuți în 1980. Forță, puterea și dorința de a spune, de a-și face vocea auzită, de a-și face singularitatea cunoscută, de a picta cu emoții peisaje culturale atât de diferite, dar care au în comun preocuparea de sine și de celălalt. De altfel, problematica socială, conexiunea la problemele actuale ale societății, indiferent de situarea geografică, sunt un lucru care deosebește această poezie de cea de la noi. Este o privire asupra societății diferită de cea practicată la noi de către generația optzecistă, ceea ce e firesc, dar diferită de cea practicată de generațiile tinere, foarte tinere, de la noi, cantonate în câteva puncte de pe agenda internațională, superficial înțelese și hiperexploatate. Cât despre poezia „matură“ de la noi, cu notabile excepții, se învârte în jurul unui intelectualism abstract care, ne mai mirăm!, ne alungă cititorii, asta atunci când nu bate apa-n piuă ori nu servește ciorba reîncălzită a versificării, reinterpretării ș.a.m.d.
Apariția unei astfel de antologii este salutară și necesară deschizând orizonturi spre o lume mult mai largă și mai frumoasă, o lume în care poezia își are locul binemeritat: „Venus a coborât sub orizontul negru, ca iubirea sub disperarea însăși. Nu e nimic de așteptat, nimic de luat. Stelele sunt acolo, n-aduc dovezile necesare strălucirii lor.“ (Amintiri, Laurent Galley, n. 1978, Elveția).