Un împătimit bibliofil, entuziast, ironic, se află, în fond, în spatele cunoscutelor secțiuni transversale în miturile societății noastre, dezvăluite în Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (2003) sau Românii e deștepți (2004). Un bibliofil care acceptă să deschidă ușile bibliotecii sale, să comenteze diferite achiziții și „urmăriri” prin anticariate, cele mai multe online, să dea publicului larg chiar o serie de reproduceri după autografe, înscrisuri, coperte. O carte despre cărți, așadar, din partea unui mare cunoscător; și nu doar atât – din partea unui scriitor, a unui prozator cu un simț istoric autentic, așa cum s-a văzut în romanul Disco Titanic (2016) sau în Noapte bună, copii! (2010) – ambele, traduse în mai multe limbi –, capabil de fantezia din basmul SF Fairia – o lume îndepărtată (2004 – cu multiple ediții). Radu Pavel Gheo nu mai este narator, nu mai este prozator –, este doar un visător ce nu ezită să utilizeze investigațiile detectivistice pentru a da de urma unui „personaj”, de urmele unui autor de altădată, să creeze noi suspansuri pe care doar o anumită educație o poate înțelege, o educație aflată în pericol astăzi, în lumea (românească, firește!) ce caută un nou clivaj. În felul acesta se poate înțelege și colecția de volume despre care vorbește autorul în finalul cărții sale despre cărți, cu argumentele unui manifest: volume cu ștampile diverse, care arată demantelarea fondului național de carte, a bibliotecilor locale. Dintre ștampilele ce se pretează unor cercetări sociologice în legătură cu difuzarea și interesul pentru carte în trecutul nostru recent: „Biblioteca Sindicală 7 Noiembrie din Craiova”, „UJCM [Uniunea Județeană a Cooperativelor Meșteșugărești] Buzău, Biblioteca – orașul R. Sărat”, „Școala generală Gîrcina, comuna Gărcina, județul Neamț – Ministerul Educației și Învățământului – Republica Socialistă România”, „Spitalul Unificat de Copii Iași (secția Chirurgie)”, „Redacția publicațiilor pentru străinătate – RSR”, „Institutul de Studii Istorice și Social Politice de pe lângă CC al PCR”. Pe volume diverse, din biblioteca Radu Pavel Gheo: 1, 2, 3 sau… de Traian T. Coșovei, Introducere în opera lui Constantin Negruzzi de Gabriel Dimisianu, Capul Bunei Speranțe, debutul lui Augustin Buzura, Opere 4 (conținând romanul Ion) de Liviu Rebreanu, Critice de C. Dobrogeanu-Gherea (ediție din 1890). Dincolo de acest manifest și de exemplele sale aleatorii, Viața de după carte este o incursiune de mare clasă pe fața nevăzută a istoriei literare, cea colportată de anticari și de colecționari, de amateurs în sensul înalt; sunt cuprinse în această călătorie pasionantă în jurul bibliotecii, de exemplu, Flori de mucigai, legendarul volum al lui Arghezi, cu însemnări de Lucia Demetriade-Bălăcescu, cuprinzând în special traduceri în limba franceză din poemele argheziene, care au și făcut subiectul unui grupaj din revista Manuscriptum la începutul anilor 1980; romanul lui Anton Holban Ioana, cu o dedicație către Șerban Cioculescu, animată de „o prietenie veche”, cuprinzând însemnările criticului pe manșeta cărții, urmărite cu acribie de Radu Pavel Gheo în cronica de întâmpinare a lui Cioculescu, analizând diferențele dintre „laborator” și verbul tipărit, mult edulcorat. Radu Pavel Gheo are în colecție și dedicații… pierdute: din rândurile lui Mihail Sebastian din iulie 1934, scrise pe pagina de gardă a volumului emblematic De două mii de ani nu s-a mai păstrat decât semnătura autorului și data respectivă: „O, spune Gheo, cât aș vrea să găsesc bucățica aceea de hârtie decupată, pierdută prin cine știe ce colț de București (poate) interbelic! Ce-ar fi fost să înceapă cu «Iubitului meu profesor Nae Ionescu…»? Și-atunci ce scria mai departe?” O scrisoare (de trei pagini, reprodusă integral) adresată unui autor foarte abil din punct de vedere social, vestit pentru perseverență, începe cu „un apelativ drăguț pentru unul din membrii panteonului nostru literar” – „Camilache băiatule”; scrisă pe hârtie cu antetul Teatrului Național, aparține fără îndoială unei actrițe, care își permitea să se semneze „Pufarina”, cerându-i lui Camil Petrescu diferite favoruri; este ușor de văzut locul pe care această scrisoare îl ocupă în ierarhia sentimentală a lui Radu Pavel Gheo, din moment ce unul dintre apreciatele sale volume are drept titlu formula camilpetresciană Românii e deștepți. Multe sunt punctele de greutate a acestui veritabil catalog de bibliotecă, redactat cu precizie de istoric literar din clasa Perpessicius – Torouțiu; unul dintre cele mai palpitante este capitolul intitulat „Pe urmele unui creion tocit”, unde sunt developate niște însemnări pe ediția Teatru a lui Caragiale din 1894; notațiile aparțin actorului N. Soreanu, elev al lui Nottara, interpret clasic al lui Pristanda, pe scenă începând cu 1898, anul unei puneri în scenă supravegheate de Caragiale, cu Iancu Petrescu, Petre Liciu (Cațavencu), Aristide Demetriade (Tipătescu). Dar și al lui Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă, în aceeași stagiune 1898/1899: „Mi-l și imaginez, spune Gheo, pe tânărul Soreanu în sala de repetiții, citind cu atenție și făcând însemnări pe paginile cărții ajunse acum în biblioteca mea […] sumețindu-se plin de sine ori înfuriindu-se până la apoplexie sub masca lui Jupân Dumitrache. Merg cu imaginația chiar mai departe și-atunci mi-l închipui pe Caragiale apropiindu-se de el și reluând el însuși, Autorul, replicile cu intonația potrivită, cum se știe că făcea atunci când i se puneau în scenă piesele […] zicând, în stilul lui în doi peri […] Frumoasă carte ai cu tine aci. Păcat de greșala asta de tipar urâtă, că a scăpat tocmai în titlu!” Imaginație hermenutică a lui Radu Pavel Gheo sau fapt care poate fi probat (avem în volum și o reproducere, poate acurată, a paginii de titlu)? Cert este că „nefericitul zețar uitase să culeagă sonora consoană «r» taman pe pagina de titlu, foaia albă unde era imprimat cu litere groase numele comediei”. Mai mult decât simple descrieri – problematizări, dubii, ficționalizări – precum cele de la capitolul despre Caragiale – ele alcătuiesc substanța unui volum ce capitalizează materia principală a iubitorului de literatură, premisele de contrafactualitate și puterea lor de seducție.