Acasă

M-am întrebat care este locul sau casa unde mă simt acasă și mi s-a părut că e o întrebare potrivită nu doar pentru mine, ci în general pentru oamenii care se ocupă cu scrisul literar. Dar ce înseamnă acasă? Casa în care locuiești sau, mai larg, locul natal, patria, așa cum ne învață dicționarul? Eu nu aș identifica acasă cu locuința obișnuită, ci cu acea formă de locuire în care te simți tu însuți, protejat, cu acea formă de locuire care te reprezintă, căci este un spațiu cu care intri în rezonanță, o prelungire în afară a adevărului tău de adâncime.

Iar dacă așez lucrurile în această lumină, atunci îmi spun că niciuna din casele în care am locuit sau în care locuiesc nu-mi dă sentimentul total, indenegabil de acasă, ci toate nu sunt decât încercări cel mai adesea stângace, nereușite de a mă apropia de acel loc/ acea locuință ideal/ă, pe care să-l/s-o pot numi acasă. Toate – adăposturi relative, aleatorii, popasuri vremelnice, aproximări ale casei pe care o visez și pe care nu o pot avea, căci nu există aievea.

Dintre locuințele în care mi-am dus zilele, unele, ca în copilărie, erau modeste, aproape sărăcăcioase, dar aveau avantajul de a fi fost fericit în ele. Altele, ca-n tinerețea petrecută în comunismul târziu, purtau pecetea nenumăratelor privațiuni (cotă redusă de gaze, curent electric întrerupt, adică frig și întuneric, precum și multe alte neajunsuri), însă când vorbesc despre ele trebuie să le atașez și un anume sentiment al meu de atunci, foarte puternic, rezumat ca o irepresibilă sete de a trăi, de a face, de a fi. Altele, cele de acum, sunt confortabile, dar lipsesc din ele atâtea ființe dragi, plecate astăzi și fără de care lumea mea este iremediabil sărăcită, aidoma unui vas spart, care nu ține apa.

Am ajuns, la propriu, printr-un joc al întâmplării, la un fel de locuire multiplă. Adică nu am un domiciliu, ci trei, în locuri diferite. Și-n mintea mea, printr-o eroare de percepție ciudată sau nu, aceste apartamente situate în geografii separate se unifică într-un întreg și, atunci când mă aflu într-unul sau într-altul din locurile respective, am iluzia că mă aflu doar în diversele încăperi ale aceleiași locuințe. Fiecare îmi provoacă o anumită stare de bine, dar și o anumită stare de neliniște, de pierdere, de dezamăgire, de melancolie.

Trăiesc, așadar, o confuzie spațială și observ că ea nu se mărginește strict la detaliile geografice ale celor trei locuri unde viețuiesc în mod real, ci este mult mai extinsă. În capul meu se însumează, se amestecă și elemente din ținuturi fulgurante, văzute în trecere sau doar năzuite: o plajă însorită cu apa limpede și cu nisipul fin, o fântână cu cumpănă sau o bisericuță singuratică pierdută primăvara pe un câmp parcă nesfârșit, o stradă din Paris toamna, pe ploaie, și altele, și altele. Toate la un loc compun ideea de acasă.

Iar eroarea de percepție nu este doar de natură spațială, ci și temporală: locuri diferite, îndepărtate unul de altul, se apropie și se împacă în mintea mea, dar și timpuri diferite – case de demult, spații de demult unde am trăit urcă până în prezent, se reunesc și formează acel acum-aici mental care înseamnă pentru mine acasă.

Cred că am mai vorbit cu alt prilej despre orășelul natal și despre sentimentul de plenitudine și de bucurie niciodată egalat, pe care mi l-a dăruit în anii petrecuți acolo. Am amintit și încercările mele repetate și din păcate mereu eșuate de a recupera acel spațiu, de a mi-l însuși încă o dată, de a mă regăsi pe mine cel de la început și de a dobândi din nou starea de deplinătate de atunci. Pentru mine, acasă conține în compoziția sa inextricabilă și această experiență.

Dar ce constat tot mai accentuat cu trecerea vremii este că povestea lui acasă se mută cu totul din exterior în universul lăuntric. Dintr-o realitate fizică, vizibilă, acasă devine o realitate metafizică, o stare ce se configurează în gândirea și în simțirea mea.

Ne evaluăm existența în diverse feluri. Acasă este unul dintre reperele de care ascultă memoria noastră, ființa noastră doritoare să descopere o noimă în lupta cu efemeritatea și cu uitarea.