Resetarea omenirii e un proces care a început, probabil, de mult timp. Noi nu l-am simțit, fiindcă ne-am obișnuit cu el; resetarea ne-a fost servită în doze mici, picătură cu picătură, într-un ceremonial ce-mi aduce aminte, nu știu de ce, de sfânta împărtășanie desfășurată în cadrul unei liturghii ce pare să nu aibă nimic sfânt în ea, ci dimpotrivă.
Unii spun că resetarea are ca punct de plecare anul 1964, când în presa științifică au apărut primele știri legate de ceea ce mai târziu a fost numit Bosonul lui Higgs sau particula lui Dumnezeu. Precizăm că Bosonul Higgs este important pentru definirea și înțelegerea câmpului de energie invizibil care umple universul cunoscut. Fără această particulă nimic din ce există nu ar putea exista.
Câmpul Higgs poate fi comparat, în acest sens, cu suflul sau spiritul divin ce umple vidul, transformând, prin simpla sa prezență, inexistența în existență.
Ei bine, experimentele din acceleratoarele de particule făcute în perioada anilor 1980 au confirmat existența unui astfel de câmp, asupra probabilității căruia savanții se pronunțaseră cu două decenii mai înainte. Probabilitatea existenței Bosonului lui Higgs a fost doar prezisă, ea trebuia însă și dovedită în mod științific prin captarea lui.
Bosonul a fost captat la Cern, în Elveția, pe 4 iulie 2012, când a fost pus în funcțiune acceleratorul de particule, data când e posibil să fi început adevărata resetare a omenirii.
Caracteristica acestei particule este faptul că ea este cea care fixează scala maselor tuturor celorlalte particule elementare, putând avea orice valoare, să zicem de la minus infinit la plus infinit. De aici și fascinația pe care particula lui Dumnezeu o exercită în lumea eclectică a cercetătorilor. Desigur, probabil că exagerez când folosesc această scală, e greu să acceptăm ideea că o particulă aproape inexistentă poate avea o greutate ce variază între minus și plus infinit. Dar oare masa unei particule poate avea și valori negative? Cum, în ce fel? Despre ce fel de particule e vorba? Despre particulele ce alcătuiesc antimateria?
Captarea particulei lui Dumnezeu a stârnit un val de reacții din cele mai contradictorii în presă, inclusiv în presa științifică. Mulți și-au arătat entuziasmul, afirmând că descoperirea aceasta va da un nou impuls dezvoltării tehnologiei; alți specialiști au fost însă ceva mai sceptici, atrăgând atenția că particula reprezintă un adevărat pericol pentru omenire, tocmai din pricina masei sale variabile și a accelerației imprevizibile cu care se mișcă în timp și spațiu.
Percepția noastră asupra universului pare astăzi mult mai apropiată ca oricând de cea a lui Platon. Cercetând și pătrunzând în tainele legilor ce leagă micro- și macro-cosmosul, ajungem din ce în ce mai aproape la concluzia că materia poate fi divizată la nesfârșit, devenind o „entitate“ efemeră. De fapt, cărămizile din care e alcătuită substanța nu există, ci există doar interacțiunile dintre ele, adică interacțiunile dintre halourile unor particule imateriale, imposibil de definit și de înțeles, interacțiuni care creează iluzia materiei. Or, pe astfel de teorii se bazează fizica modernă. În concepția noilor teoreticieni, masa nu mai e o proprietate intrinsecă a particulelor ultime din care e clădit universul. Mulți dintre noii fizicieni cred că masa nu există și că ea e constituită în întregime din energia interacțiunilor particulelor elementare, care, după cum s-a constatat, nu au masă, fiind mai apropiate de inexistență, decât de existență.
Continuând să dividă materia, fizicienii au ajuns să constate că ea e alcătuită din nimic.
Dar pentru ca nimicul să fie cât mai bine definit, noii cercetători ai fizicii cuantice au dorit cu orice preț să definească și să capteze în interiorul unui accelerator uriaș, cum e cel de la Cern, Bosonul lui Higgs, o particulă aproape inexistentă, a cărei greutate poate lua valori aproape infinite.
Nu știm ce au simțit savanții când au captat particula, dacă au fost cuprinși de bucurie sau dacă, pătrunși până-n străfundul sufletului de teamă că s-au apropiat de acest mister, au rostit o rugăciune, căci particula lui Dumnezeu le conferea posibilitatea să definească mai bine atât începutul lumii, cât să întrevadă și sfârșitul ei. Nu cunoaștem, din păcate, starea de care au fost cuprinși savanții ce urmăreau experimentul și nici gândurile ce le-au bântuit conștiința.
Au trecut însă atunci aproape 10 ani și, în ciuda unor previziuni sumbre, pământul a rămas încă întreg. E drept că s-au produs și se produc unele mutații și perturbații în natură, care ne dau de gândit. E limpede însă că ne-am hazarda dacă le-am pune pe seama particulei și a deviației Câmpului lui Higgs.
Vorbeam însă de resetare și de manipulare, de faptul că această resetare ne e servită cu lingurița, picătură cu picătură.
Astfel, zilele acestea, în plin marasm stârnit de pandemie, a apărut o știre mai mult decât alarmantă venită din partea guvernului Austriei.
Știrea a sunat ca o previziune sumbră sau ca o profeție apocaliptică. Și chiar dacă mai târziu Ministerul Apărării din Austria a venit cu unele precizări menite să pună capăt panicii create, iar alte surse au dat de înțeles că e vorba de un fake news, spiritele nu s-au liniștit, iar suspiciunile că știrea ascunde lucruri extrem de grave s-au accentuat, și asta deoarece criza imaginată a devenit mult mai înspăimântătoare decât cea potențială sau reală. Gândindu-te la ea, îți trec prin minte tot felul de scenarii. Inclusiv scenariul legat de Particula lui Dumnezeu.
În textul transmis de Ministerul Apărării din Austria, în varianta sa inițială, era vorba de un colaps energetic ce va afecta întreaga Europă. Era vorba de provizii de alimente, de apă, de combustibil, de acumulatori și de baterii. Cu alte cuvinte, se vorbea de o paralizie generală, prevestindu-se un fel de îngheț cosmic, ce urma să țină omenirea în loc timp de 14 zile.
Cum ar fi putut să se producă o astfel de pană de curent? Înțeleg ca pana să afecteze un oraș, o provincie, o țară, dar un întreg continent?
Știrea era legată cumva de anumite experimente ce se fac în apropierea noastră, sau undeva în spațiul cosmic? Urma cumva pământul să treacă printr-o centură fotonică de o înaltă vibrație, așa cum prevăd anumite scenarii propagate de adepții unor secte, influențate de filmele SF, având drept consecință schimbarea configurației întregului organism uman și propulsarea civilizației noastre într-o altă dimensiune? În ce mă privește, privesc cu scepticism astfel de teorii. Ele mă atrag doar prin butaforia lor imaginară…
Citind, totuși, astfel de comunicate, nu ai cum să nu te gândești, observând îndeaproape și realitatea de zi cu zi, care devine din ce în ce mai aberantă, la tot felul de teorii conspiraționiste legate de omul nou și de noua ordine ce urmează să fie impusă la nivel global. Și nu ai cum să nu te gândești că ne aflăm în centrul unui ciclon de manipulare mediatică, a cărui forță de persuasiune depășește limitele logicului și ontologicului, apropiindu-se de cele ale patologicului..
De asemenea, citind astfel de știri nu poți să nu te gândești la ce efect va avea asupra noastră viitorul accelerator atomic ce urmează a fi construit tot la Cern, a cărui putere și eficiență în captarea particulelor va fi de șapte ori mai mare decât cea a actualului accelerator, după cum nu poți să nu te gândești și la ideea „războiului cognitiv“, ce are ca obiect manipularea psihicului uman la nivelul subconștientului și inconștientului prin intermediul noilor tehnologii.
Probabil că știrea promulgată de biroul de presă al Ministerului Apărării din Austria se înscrie în acest război hibrid. Nu avem încă suficiente elemente pentru a ne pronunța asupra scopului urmărit. E posibil să fie un paravan menit să ascundă anumite decizii ce se iau în spatele acestor fumegații mediatice. Într-un fel, reticența și teama noastră de viitor sunt justificate.
…În fine, ajungând cu supozițiile în acest punct, devine pentru mine tot mai limpede faptul că, odată cu evoluția tehnologiilor de ultimă oră și a inteligenței artificiale, lumea va deveni din ce în ce mai nesigură și mai greu de înțeles. Dacă până acum omenirea a încercat și a reușit să controleze natura și procesul vieții, într-un viitor destul de apropiat ea va încerca să controleze și procesul morții.
Și trebuie să vă spun că, la capitolul acesta, nu pornim chiar de la zero. Avem deja în spate o experiență vastă. Să ne gândim numai la lagărele de concentrare naziste, adevărate ateliere ale morții, unde evreii erau uciși în mod bestial, dar și la înfiorătoarele experiențe făcute de KGB în gulagul sovietic din perioada stalinistă, și ne vor apuca fiorii.
În lagărele naziste, totul funcționa după o logică de fier. Nimic nu era lăsat la voia hazardului. Procesul de exterminare era gândit în așa fel încât nimic să nu se piardă, ci totul să fie exploatat și la maximum. Astfel părul, unghiile, epiderma extrasă de pe cadavre deveneau materie primă pentru industria germană. Nu mai vorbim de dinții extrași uneori cu tot cu maxilar. Dinții erau transformați în lingouri de aur și de argint, umplând depozitele băncilor, dar și buncărele conducătorilor naziști. Din epidermă, printre altele, s-au făcut poșete, genți și veioze, iar din păr, curele de transmisie pentru submarine. Și asta, bineînțeles, nu a fost tot. Căci, după cum știm, medicii germani aflați în interiorul lagărelor de exterminare au făcut nenumărate experimente, supunând materia umană la suplicii fizice și psihice limită, pentru a trage concluziile de rigoare. Multe din experimentele acestea au fost preluate, mai târziu, în vreme de pace, de alți specialiști, foarte bine pregătiți, adevărate eminențe cenușii atât din domeniul medical, cât și de către psihologi, biologi, statisticieni și sociologi, sau, mai nou, de către diverși specialiști din domeniul inteligenței artificiale. Se înțelege de la sine că doar o mică parte din aceste investigații din era digitală au fost date publicității, cea mai mare parte intrând în diverse arhive secrete la care au acces, se înțelege, foarte puțini oameni; există însă și suspiciunea că unele dintre ele, după un studiu prealabil, au fost sau urmează să fie extinse la scară planetară.
E limpede că omenirea n-a renunțat și nu va renunța decât formal la controlul sănătății populației, al nașterilor, dar și la „îmbunătățirea“ mult visată a rasei umane.
„Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul“, postula Einstein. Dumnezeu, nu, dar Diavolul, da, căci Diavolul mereu ne pune la încercare.