În Conversație la Catedrală, Santiago Zavala constata cum s-a ales praful de Peru și de peruani, inclusiv de el însuși. Llosa continuă, în romanul Vremuri grele, investigațiile asupra dezastrelor și nesfârșitelor convulsii din subcontinentul latino-american, concentrându-și de data aceasta atenția asupra Guatemalei, „this bloody place“, după inconfundabila formulă a lui Churchill, țară despre a cărei existență acesta declara flegmatic că n-a avut habar până la 79 de ani. Mărcile stilistice care l-au consacrat pe Llosa sunt prezente și în noul roman: polifonie, acțiune și cronologie destructurate, salturi în perspectivă, atmosferă opresivă. La limita dintre eseu politic și hiperrealism literar, capitolul introductiv plasează acțiunea într-un angrenaj implacabil, pan-economic și politic, conținând un comentariu asupra felului în care destinul Guatemalei a fost decis, pentru decenii, de un interes comercial. Este vorba de un eveniment real, petrecut în 1948, când Edward Bernays, regele relațiilor publice și inventatorul știrilor false, îi propune lui Sam Zemurray, patronul companiei United Fruit, supranumit „Sam the Banana Man“, o soluție pentru a păstra exclusivitatea asupra comerțului cu banane din America Centrală. Războiul Rece debuta, iar strategia de marketing gândită de Bernays a constat în intoxicarea presei americane cu pseudo-știri despre pericolul transformării Guatemalei în ceea ce, în fapt, nu putea fi: „calul troian al Uniunii Sovietice infiltrat în curtea din spate a Statelor Unite“ (p. 24). Ca efect, democratizarea și reformele agrare inițiate de președintele Jacobo Árbenz vor fi etichetate drept comuniste, acesta fiind înlăturat de la putere în 1954, cu sprijinul CIA și al dictatorului dominican Trujillo, și înlocuit cu omul de paie Carlos Castillo Armas, care, ca orice om de paie cu sete de putere (doar în aparență un oximoron), va instaura în Guatemala un regim de teroare. Scriitorul îl transferă din romanul Sărbătoarea țapului pe torționarul Jonny Abbes García, omul de încredere al lui „El Jefe“ Trujillo.
În noiembrie 2021, Llosa a fost recompensat, pentru Vremuri grele, cu Premiul André Malraux, juriul apreciind scriitura implacabilă, care-l pierde pe cititor într-un labirint (internațional) de trădări și comploturi, dar mai ales faptul că ne reamintește ce înseamnă demnitatea condiției umane și cât de pre țioasă e libertatea. Interesul pe care îl suscită textul este legat și de felul în care este repus în discuție romanul politic, cu subcategoria romanul dictatorului. Laureat al Premiului Nobel în 2010, scriitorul pare să-și reviziteze patrimoniul livresc, livrând un thriller politic în care narațiunea, comprimată, tratează aproape manierist propriile procedee literare, efectul obținut fiind unul de proză rapidă, eficientizată. Avem astfel un concentrat de viață romanțată, cu o tușă de roman de mistere, despre Marta Borrero Parra, zisă „Miss Gua temala“, amanta lui Armas și apoi a lui García, cel care, după ce îl asasinează pe Armas, o extrage din țară, ducând-o în Repu blica Domi nicană, unde aceasta devine o jurnalistă fanatică a regimului Trujillo. Avem apoi un mix de ficțiune politică și realism magic, în varianta nouă, de world literature, având în vedere că trama și personajele își revelează semni ficațiile doar transfron ta lier/politic. Avem în epilog, în pandant cu capitolul introductiv, o altă mostră de hiperrealism literar – relatarea convorbirii dintre „realul“ Llosa și „reala“ Marta (Gloria Bolaños Pons), la aproape 70 de ani de la evenimentele narate.
Asasinatele care i-au avut drept țintă pe Carlos Castillo Armas în 1957, pe Rafael Leónidas Trujillo în 1961, precum și pe Johnny Abbes García în 1967 pot fi citite, în roman, și ca evacuări sanitare, într-un sfârșit, de pe scena istoriei, ale unor figuri ale răului. Tema principală de reflecție a lui Llosa continuă să fie raportul obscur dintre literatură și istorie, literatură și politică, procesul misterios prin care ficțiunea dă evenimentelor istorice – întotdeauna complexe – o soluție mult mai pertinentă decât cărțile de istorie politică propriu-zise. Vremuri grele oferă, ca un panoptic, o cuprindere dintr-o privire a istoriei anilor ’50 din America Latină. Intervenția nord-americană a blocat pentru zeci de ani apariția democrației în Guatemala și a făcut mii de victime; SUA au dat dovadă de prostie înlăturându-l de la putere pe Árbenz și înlocuindu-l cu Armas, pe post de scut antisovietic, triumful fiind trecător și ducând la recrudescența antiamericanismului, la întărirea partidelor marxiste, troțkiste și castriste în America Latină, conchide naratorul-politolog (p. 369). Rămâne însă în continuare o întrebare deschisă dacă obtuzitatea nord-americană a fost cauzată exclusiv de manipularea pusă la cale de Bernays în 1948. Este ceea ce tratează – literar – și politologul Llosa.