Ineditele lui Cioran, scoase la licitație

Corespondență din Paris

Pe 20 decembrie anul trecut a avut loc scoaterea la licitație a manuscriselor inedite ale lui Cioran. Evenimentul s-a petrecut la Neuilly-sur-Seine, la casa de licitație Aguttes, care a asumat organizarea acestui eveniment în numele societății Aristophil, posesoarea manuscriselor. Însă aceasta din urmă nu mai există. Pentru mai multă claritate, să luăm lucrurile în ordine.

Simone Boué, tovarășa de viață a lui Cioran, donează manuscrisele acestuia Bibliotecii Literare Jacques Doucet la scurtă vreme după moartea scriitorului. În 1998, după decesul Simonei, Henry (fratele acesteia) se vede obligat să lichideze apartamentul din rue de l’Odéon, nr. 21, ocupat de cuplul Cioran-Boué până la acea dată. Respectând voința surorii, face apel la susnumita bibliotecă pentru ca manuscrisele și cărțile lui Cioran să fie recuperate și incluse în fondul de documente ale autorului. Sub privirea atentă a directorului BLJD de la acea dată, tot ceea ce îl privește pe Cioran este ridicat și transportat în localurile bibliotecii, cu excepția unui vraf de hârțoage aflate într-o pivniță, care „nici nu merită să fie descrise“, spune raportul final al inspecției. Astfel încât, atunci când persoana (pe nume Simone Baulez) care a fost chemată să ridice ceea ce a rămas, pe lângă „hârțoagele“ respective a mai găsit și un bust pe care scria Cioran. Și a luat totul, așa cum o cerea înțelegerea, ideea fiind că apartamentul trebuia golit, precum și tot ce depindea de el, pivnița la o adică.

Voi trece peste detaliile descoperirii faptului că manuscrisele găsite în pivniță fuseseră redactate de Cioran. Bustul cu pricina a avut un rol esențial în identificarea autorului. Simone Baulez s-a informat în prealabil înainte de a încerca să le vândă, ceea ce s-a întâmplat în 2005, când mai multe loturi au făcut parte din vânzarea organizată de Drouot pe data de 2 decembrie. Cancelaria Universităților din Paris, de care depinde Biblioteca Literară Jacques Doucet, reacționează rapid, cere oprirea vânzării și returnarea manuscriselor donate de Simone Boué către biblioteca sus-menționată. Mai mult chiar, introduce o acțiune în justiție împotriva persoanei care le-a descoperit. Iar procesul se judecă ani buni de acum înainte; în primă instanță, Cancelaria Universităților pierde, dintr-un motiv pare-se simplu: manuscrisele lui Cioran nu au fost donate printr-un act notariat. Se face însă recurs, termenele de audiere se întind pe ani de zile, fiecare parte se înfățișează cu avocatul ei. Judecata definitivă a fost pronunțată în martie 2011, când Curtea de Apel din Paris confirmă că manuscrisele aparțin persoanei care le-a găsit. Acesteia îi revine meritul de a le fi salvat de la dispariție, altminteri ele nu fuseseră recunoscute ca bunuri de cultură de mulțimea pe personaje care s-au perindat în apartamentul lui Cioran în 1998. O singură condiție este pusă Simonei Baulez: manuscrisele să nu fie dispersate, să fie vândute într-un singur lot.

Nu se știe foarte exact ce s-a întâmplat după această dată. Cert este că odiseea manuscriselor nu a luat sfârșit. Evaluate în 2005 la aproximativ 150 000 de euro, cota lor pare să fi crescut de 7-8 ori odată cu începutul procesului. După aceea, tăcere. Tăcere până în 2018, când la Drouot două caiete inedite ale lui Cioran sunt puse în vânzare fără ca vreun cumpărător să se manifeste. Casa de licitație care a organizat evenimentul se numește Aristophil și a adus, pe lângă cele două caiete, o serie importantă de cărți rare, scrisori și manuscrise ale unor scriitori importanți din secolele XIX-XX. Ceea ce se poate presupune este că, între 2011 și 2015, manuscrisele descoperite de Simone Baulez au fost vândute către Aristophil, care a cumpărat ansamblul. Dar aici intervine lovitura de teatru, care se produce în 2015. Aristophil, casa de licitație aparținând lui Gérard Lhéritier, deținea peste 130 000 de manuscrise (un hangar, s-ar putea spune), obiecte unice de o valoare inestimabilă. Numai că proprietarul a lansat un fel de joc piramidal pe marginea acestor obiecte rare. Promițând beneficii anuale de 8-9 la sută, a recoltat frumușica sumă de 850 de milioane de euro din partea a peste 18 000 de investitori dornici să-și vadă economiile puse la adăpost de inflație și de diferitele crize. Este limpede că la mijloc se află o vastă operațiune de speculație, sancționată de justiție care de câțiva ani tot judecă pe principalul inculpat și pe acoliții lui. Oricum, investiția s-a dovedit nerentabilă, afacerea a devenit escrocherie în bandă organizată și spălare de bani, dându-se dovadă de practici comerciale mincinoase, de abuz de încredere și de bunuri sociale. Cei lezați, investitorii adică, au fost cei care au alertat justiția. Investitori care, dacă își aflau partea, ar fi tăcut discret cu condiția ca beneficiile să le intre în buzunar.

Aristophil a fost prin urmare lichidată judiciar, iar manuscrisele și cărțile de valoare pe care le deținea au fost puse în vânzare pentru a-i despăgubi pe investitori. Evenimentul care a avut loc pe 20 decembrie 2021 a fost al 45-lea de acest gen. El va fi urmat de altele, desigur. Așa se face că cele peste 30 de caiete redactate de Cioran în anii 70-80 au ajuns să fie licitate. Ele sunt înregistrate în catalog sub numerele 30-38. Ce cuprind aceste caiete? Cum au fost organizate loturile? Este vorba în primul rând de cinci stadii preliminare ale volumului De l’inconvénient d’être né înregistrate sub diferite titluri: Les degrés de la délivrance (un caiet de 80 de pagini), L’erreur de naître (5 caiete cuprinzând aproximativ 350 de pagini), plus alte trei loturi de trei, două și un caiet înregistrate sub titlul definitiv, De l’inconvénient d’être né. A urmat apoi seria de 18 caiete inedite, reprezentând continuarea volumului de însemnări zilnice publicat la Gallimard de Simone Boué în 1997 sub titlul Cahiers, volum care se oprește la anul 1972. Perioada pe care o acoperă cele 18 caiete inedite este cuprinsă între 1972 și 1980. Lotul următor este format din patru caiete cu spirală reprezentând stadii preliminare ale volumului Ecartèlement, urmate de cele două caiete puse în vânzare în 2018, dar rămase nevândute, din care Cioran a extras o serie de aforisme integrate ulterior volumului Aveux et anathèmes. În sfârșit, un ultim caiet cu spirală cuprinde un stadiu pregătitor al aceluiași volum. Evaluarea maximă a tuturor acestor caiete a fost de 170 000 de euro la care se adaugă comisionul de 25 la sută pentru Aguttes, sumă modică în ansamblu, dacă avem în vedere importanța lor. Totuși, trebuie de asemenea luată în considerare intenția de „lichidare“ a stocului deținut de Aristophil, pentru că, dincolo de speculație, manuscrise excepționale au fost puse în vânzare cu această ocazie: Balzac, Proust, Céline, André Gide, Paul Eluard, Flaubert etc. au trecut prin aceeași procedură, iar la aceștia se adaugă întreaga corespondență primită de Raymond Queneau, în câteva zeci de cutii, printre care se află și vreo două scrisori de la Cioran.

Licitarea în sine nu a avut nimic spectaculos. S-a licitat în general pe prețul de pornire, care este mai mic decât cel al evaluării. Primul lot a rămas necumpărat, la celelalte s-a prezentat un particular, dar de fiecare dată o mare bibliotecă pariziană a invocat dreptul de preempțiune, având în vedere caracterul de patrimoniu al manuscriselor. Din ultimele trei loturi, numai ultimele două au fost licitate la prețuri modice. Cu toate acestea, pe site-ul web la casei Aguttes, ele nu au apărut ca fiind vândute, deși nu au făcut obiectul unei cereri de preempțiune. Ceea ce face ca o aură de mister să plutească asupra lor.

Oricum ar sta lucrurile, este de presupus că mai devreme sau mai târziu caietele inedite ale lui Cioran vor intra în circuitul firesc la cercetării și că ele vor fi editate, într-un viitor nu prea îndepărtat, în spațiul francez și, de ce nu, cel românesc.