„Dușmance ale poporului“ la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.

Pe strada J. L. Calderon, la numărul 66, s-a deschis „filiala bucureșteană“ a Memorialului Sighet. Aici funcționează, acum deplin de câteva zile, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, cu program liber de vizitare – în condițiile legale – între orele 10-18. Inaugurarea sediului bucureștean al acestei prestigioase instituții a fost marcată de vernisajul unei expoziții cu adevărat emoționante – „Dușmance ale poporului“ – care va rămâne deschisă publicului până la finalul acestui an.

71

71 de portrete de femei – beneficiare ale unor prezentări mai ample, altele ceva mai restrânse – sunt expuse în cadrul acestei expoziții; portretele care populează spațiul din J. L. Calderon 66 pe trei nivele ale clădirii sunt însoțite de o prezentare și mai bine pusă în valoare de o instalație ingenioasă și impresionantă care dă fiecărui exponat o dimensiune pulsatilă. În plus, forța de discurs a exponatelor este suplimentată semnificativ de o secțiune de arhivă – care include înregistrări rare ale unor mărturii, în format video și audio.

Ele au fost catalogate de regimul comunist drept «dușmani ai poporului» din cele mai variate motive: pentru că avuseseră legături cu Occidentul, pentru că făcuseră parte din rezistența din munți, pentru că se opuseseră ca pământurile să le fie confiscate în timpul procesului de colectivizare, iar unele dintre ele au fost reținute pur și simplu pentru că erau mamele, soțiile, fiicele sau surorile unor persoane care ar fi putut periclita regimul“, notează organizatorii acestei expoziții. Și completează: „ Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. «Duşmani ai poporului» n-au fost doar adulţi, ci şi copii, n-au fost doar bărbaţi, ci şi femei. Ţărănci şi aristocrate, intelectuale şi femei simple, femei în vârstă, adolescente sau chiar fetiţe,femei însărcinate, lehuze şi femei cu copii la sân au cunoscut detenţia comunistă, fiind considerate un potenţial pericol pentru regim.“

Zoom

Iată patru dintre destinele ale căror povești de suferință carcerală comunistă sunt rememorate – și cinstite în forma, faimoasă deja, a „memoriei ca formă de justiție“ – la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

1. Paula Ventzel, avocată – în 1950 a fost implicată în organizarea unei reţele de spionaj iniţiate de comandorul Mihail Opran (care reuşise să părăsească România în 1947), ale cărei obiective erau trimiterea, în străinătate, de informaţii de natură politică, economică, militară şi socială din România comunistă şi scoaterea de persoane din ţară, în mod clandestin. A fost arestată la 4 septembrie 1950, iar în 1951 a fost condamnată la muncă silnică pe viață pentru „crimă de înaltă trădare“. Închisă în penitenciarele Jilava, Mislea, Miercurea-Ciuc, Oradea. A fost eliberată la 16 aprilie 1964, după 14 ani de detenție. A murit la scurt timp după ieşirea din închisoare, la 11 decembrie 1964.

2. Arlette Coposu, funcţionară, soţia liderului ţărănist Corneliu Coposu – a fost arestată la 13 iunie 1950 şi condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru „complicitate la crimă de înaltă trădare“, pentru că ar fi furnizat informaţii Legaţiei Franţei. Închisă în penitenciarele Malmaison, Jilava, Mislea, Miercurea-Ciuc şi Oradea, a fost eliberată, prin graţiere, la 15 aprilie 1964. A decedat la 27 decembrie 1966, în urma unei boli necruţătoare.

3. France Marcovici, funcţionară, sora Arlettei Coposu – acuzată de legături cu Legaţia Franţei, a fost arestată la 5 iunie 1950 şi condamnată la 25 de ani muncă silnică pentru „crimă de înaltă trădare“. A fost deţinută în penitenciarele Jilava, Mislea, Miercurea-Ciuc şi Văcăreşti. Grav bolnavă, a murit în Spitalul-penitenciar Văcăreşti, în urma unei intervenţii chirurgicale, la 20 aprilie 1958.

4. Niculina Moica, elevă – membră a organizaţiei anticomuniste de elevi „Uniunea Tineretului Liber“ din Reghin, a fost arestată la 15 iunie 1959. Avea 15 ani şi jumătate. Prin Sentinţa nr. 382/1959 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnată la 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale“. În acelaşi proces a fost judecat şi tatăl său, Petru Moica, primind tot o condamnare de 20 ani muncă silnică.

Cele mai tinere „dușmance ale poporului“

Pe lângă cele 71 de portrete de femei, într-o secțiune denumită «Cele mai tinere deținute» sunt prezentate și câteva cazuri de fetițe care au cunoscut regimul penitenciar din închisorile comuniste, fie pentru că s-au născut în închisoare, mamele lor fiind însărcinate în momentul arestării (Monica Druszcz, născută în 1950, în închisoarea Mislea; Ruxandra Berindei, născută în 1951, în Spitalul-penitenciar Văcărești; Ileana Opriș, născută în 1954, în Spitalul-penitenciar Văcărești; Libertatea JustinaPreduț, născută în 1958, în Spitalul-penitenciar Văcărești), fie pentru că au fost reținute împreună cu părinții (cum este cazul Gretei Donțu, deportată în 1951 la vârsta de două zile, sau al Ioanei Arnăuțoiu, fiica Mariei Plop și a lui Toma Arnăuțoiu).“

Emoție, voce și obiecte

Regimul penitenciar din închisorile de femei este recompus prin mărturie orală; această „linie“ a expoziției este acoperită prin folosirea fragmentelor din memorialistica de detenție, a fragmentelor audio de mărturii din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului, precum și prin intermediul mai multor proiecții video despre detenția politică feminină. De asemenea, o opțiune muzeală care provoacă o emoție foarte puternică, la această expoziție sunt arătate publicului și obiecte realizate în închisoare. Cele mai multe dintre aceste obiecte au fost donate Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de Iuliana Preduț, care, la arestare, era însărcinată în șapte luni și care a născut în închisoare o fetiță, Libertatea Justina. Multe dintre aceste obiecte au fost făcute de colegele de detenție ale Iulianei Preduț special pentru fetiță.

Spre buna reamintire

Potrivit unei statistici realizate de CISAC din cadrul Memorialului Sighet, 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Fie că li s-a stabilit pedeapsa printr-o sentinţă a tribunalelor mi ­litare, fie că, pur şi simplu, au fost arestate în baza unor liste emise de Ministerul de Interne, primind aşa-numitele condamnări administrative, mii de femei au îndurat condiţiile de detenţie din închisorile şi lagărele comuniste din România.“

De asemenea: tot „dușmance ale poporului“ – miile de femei deportate: în 1945, în Donbas, ca etnici germani; în noaptea de 2/3 martie 1949, ca moşierese; în urma revoltelor împotriva colectivizării, ca ţărănci; în noaptea de 17/18 iunie 1951, a Rusaliilor Negre; zecile de mii de femei basarabence şi bucovinence deportate de sovietici în Siberia, ca românce.

Sinteză realizată din surse deschise de Cristian Pătrășconiu

Duşmance ale poporului“

o expoziţie a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Concept: Ana Blandiana, Virginia Ion

Curator: Virginia Ion

Design expozițional: Zeppelin Design: Cosmina Goagea, Justin Baroncea, Andrei Angelescu, Emanuel Birtea, Cristina Ginara, Ioana Naniș, Radu Manelici, Alex Ivanof, Ioan Cernei, Constantin Goagea

Producție: Urban Paint Print: Green Apple Advertising