Musulmanii și chestiunea integrării

Ayaan Hirsi Ali este o voce cunoscută în mediile internaționale atunci când se vorbește despre islam, o autoare premiată de-a lungul carierei sale, o militantă pentru drepturile femeilor (s-a opus împotriva tradițiilor care presupuneau mutilările genitale considerate normalitate în anumite zone islamiste), un om politic respectat și, concomitent, o femeie contestată de vocile radicale, ba chiar amenințată cu moartea pentru mesajul pe care îl promovează. Atât volumul Nomada cât și cel scris recent intitulat Prada – ambele traduse și publicate în această toamnă în cadrul Editurii Polirom – aduc în față aceeași problemă a integrării musulmanilor în societățile occidentale. Născută și crescută într-o familie musulmană, alegând să renunțe la islam și să rupă tradiția refuzând o căsătorie în cadrul comunității, Ayaan Hirsi Ali (actualmente, soția istoricului american de origine britanică Niall Ferguson) este o neobosită militantă pentru statutul femeii musulmane. De altfel, volumul Nomada reprezintă o autobiografie, accentuând momentele în care autoarea ia deciziile majore de a-și abandona propria religie și de a alege să trăiască într-o primă fază în Europa și, ulterior, în Statele Unite ale Americii.

Structurat în patru părți – O familie problemă, Nomadă din nou, Sex, bani, violență și Soluții – cartea atrage atenția, urmând firul cronologic al vieții autoarei, asupra provocărilor cu care este nevoită să se întâlnească o străină atunci când se hotărăște să devină un cetățean european. Accentul cade pe chestiunea integrării, dar și pe repercusiunile pe care femeile musulmane le suportă din partea comunității în momentul în care vor să renunțe la anumite tradiții. Hirsi Ali a fost ea însăși amenințată cu moartea atunci când s-a exprimat public împotriva unor cutume musulmane, iar regizorul împreună cu care a realizat un documentar în care atrăgea atenția asupra abuzurilor practicate în comunitate, a fost asasinat de către un fanatic musulman. Cum situația a devenit sensibilă la nivel internațional (autoarea a făcut declarații dure și în contextul 11 septembrie 2001) s-a impus atunci protecția din partea oficialităților, cu atât mai mult cu cât Ayaan Hirsi Ali a ocupat la un moment dat și o funcție politică.

Autoarea analizează – argumentând cu exemple din comunitate dar și din propria familie – problema integrării musulmanilor și a transformării lor în „cetățeni“. Pentru a fi soluționată, chestiunea integrării are trei obstacole de trecut, pe care Hirsi Ali le delimitează clar: sexul, banii și violența. Nu dă însă șanse de reușită problemei de fond, deși explică pe larg contextul. Ideea de sexualitate în islam este strâns legată de atitudinea islamului față de femei. Argumentele de natură financiară rezidă – după cum afirmă autoarea – în incapacitatea musulmanilor de a-și gestiona banii și resursele, iar argumentele care țin de violență sunt în strânsă dependență cu urmarea ad-litteram a ideilor din Coran.

Femeile sunt sclave în continuare – chiar ajunse în medii occidentale, în care comunitatea se enclavizează – și trăiesc toată viața într-o teribilă suprimare a sinelui și în absența posibilității de a alege. În cadrul volumului analiza este centrată pe ideea de ciocnire a civilizațiilor și pe faptul că idealurile islamice sunt în contradicție – și argumentează în acest sens cu exemple chiar din familia sa – cu idealurile europene. Pentru autoarea – care a renunțat la islam cu ani în urmă – familia musulmană (enclavizată) pe care o consideră disfuncțională, reprezintă o amenințare reală pentru însăși structura vieții occidentale. În interiorul acestei familii și a preceptelor pe care le promovează – susține aceasta – se află cheia predispoziției tinerilor musulmani pentru radicalismul islamic.

Mesajul cărții pune în evidență fap tul că Occidentul trebuie să con cureze urgent cu jihadiștii, cu promotorii unui război sfânt, să ofere o educație menită să rupă vechile cutume, să protejeze femeile de poruncile opresive ale tradiției și să promoveze surse alternative de spiritualitate. Cu toate acestea – consideră autoarea – atât imigranții cât și cei care le acordă azil cred că primii pot face tranziția fără a plăti prețul alegerii între valori. Hirsi Ali este de părere că o tabără vrea să își schimbe viața fără să renunțe la tradiție, iar cealaltă, copleșită de milă, vrea să ajute schimbând starea materială, dar nu are curajul să ceară eliminarea valorilor tradiționale depășite din mentalitatea celei dintâi.