Rigoare, direcție și generozitate

Poet, prozator, eseist și critic literar, Adrian Lesenciuc este autorul unei bogate producții literare. Cel mai recent volum, Critica de direcție. Analiza vectorială, este primul din acest proiect. Un proiect „al înțelegerii parcursului literaturii române în raport cu complexitatea tensorilor din câmpul cultural autohton, în acord cu o analiză vectorială sumară în primul volum chestionând originea, direcția și sensul, respectiv cu o analiză scalară a unui eșantion temporal, în cel de-al doilea volum.“ Acest prim volum adună texte prezentate anterior în simpozioane, colocvii, publicate în variantele lor intermediare în publicații literare. În ciuda acestui fapt, autorul ne asigură că „ele sunt parte a unei viziuni închegate asupra criticii de direcție.“

Așa cum ne-a obișnuit autorul, volumul este unul pedant, atât din punctul de vedere al construcției, cât și al exprimării. Acesta se deschide cu o întrebare: La ce bun analiza vectorială într-un spațiu literar care n-are conștiința direcției? Trei capitole structurează acest demers critic: Origine, Direcție și sens, Translație de vectori.

Este un proiect ambițios prin care autorul își propune o analiză a criticii literare românești urmată de trasarea unei direcții posibile, una considerată mai actuală și mai fertilă, și anume analiza vectorială.

Adrian Lesenciuc începe cu începutul, cu originile, un prim pas simbolic în Brașov, orașul operei prima. O teorie aplicată în științele comunicării, sociologie, antropologie, studii organizaționale și, mai familiară cititorului datorită internetului, teoria rețelei este aplicată în analiza răspândirii limbii române. Rețeaua este o ierarhie aplatizată, iar limba română, din nodul central care este Brașovul, se poate răspândi organic: „așezarea limbii române în matca literară a fost posibilă prin apel la modelarea rizomatică, într-o formă în care variațiile geografice și diacronice au rămas minore în ultimii cinci sute de ani (…)“.

brașovul este topos privilegiat, cauză, pretext și context pentru multe din textele volumului, și nu doar în titluri precum Brașovul și Generația Unirii sau Brașovul într-o altfel de lumină a centralității. Adrian Lesenciuc analizează direcția și sensul criticii literare abordând subiecte actuale precum: Dincolo de postmodernitate. Critica în orizontul noii paradigme, Rolul romanului în configurarea generațiilor tinere, Canonul literar, mereu în actualitate, Critica literară, între adevărurile culturii și cele ale generațiilor. O lecție junimistă uitată.

În eseul Ultimul critic de direcție, Adrian Lesenciuc analizează „pașii“ care au dus la „opera întemeietoare a lui Nicolae Manolescu“, precum și „propensiunea acestuia spre critica de direcție, fără ca mențiunea acestei apetențe să fie explicit formulată, chiar dacă este deplin asumată. (…) acest program manolescian de receptare, analiză și proiecție a literaturii române poate fi înțeles drept cel mai consistent proiect de critică de direcție de la Eugen Lovinescu încoace.“

Remarcăm eseurile din finalul volumului, Sfârșitul istoriei literare? și, mai cu seamă, Veacul de singurătate al scriitorului. În acesta din urmă îl descoperim, cu adevărat, pe Adrian Lesenciuc. Este vorba de o analiză profundă în care descoperim și latura umană, emoția celui ce scrie. Renunțând la morgă, la limbajul corect, riguros și pedant, la formulări de multe ori intimidante, acest text devine confesiune, oglindă, exercițiu de creativitate și probă de măiestrie, tocmai pentru că toate acestea, acum, nu sunt căutate. Textul reverberează în sufletul cititorului mult timp după lectură. În plus, este unul care merită citit cu creionul în mână și cu mintea deschisă de către cei mai mulți dintre creatorii de literatură de la noi, care se regăsesc în aceste rânduri: Scriitorul actual s-a născut în vechea paradigmă. A cunoscut luxurianța precedentei bule, în care rețeaua se solidificase într-un turn al marilor valori ale modernității târzii. (…) Scriitorul actual a copilărit sub cerul senin al bulei sale“.

Critica de direcție. Analiza vectorială este o lectură necesară pentru a înțelege „care-i treaba cu“ scrisul și cu cititul astăzi. În plus, analiza are curajul, nu al predicției, ci al previziunilor bazate pe metodele de evaluare pe bază de valori de randament, la fel ca în competitivul domeniu al mediului de afaceri, oferind un orizont. Această analiză e cheia de boltă a volumului și o dovadă de generozitate.