FIPI 2021

În septembrie s-a desfășurat cea de a șaptea ediție a Festivalului Internațional Poezia la Iași, manifestare cunoscută, excelent organizată de poetul Adi Cristi cu sprijinul administrației locale, primar Mihai Chirica. Scriitorii Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Ioana Diaconescu, Andrei Novac s-au aflat printre participanți. Membrii Filialei ieșene a Uniunii Scriitorilor, Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov, Daniel Corbu, Emilian Marcu, Nicolae Panaite, Aurel Ștefanachi, Mircea Platon, Gellu Dorian, Nicolae Sava, Radu Florescu, Valentin Talpalaru, Paul Gorban i-au primit pe invitații străini, mulți dintre ei traduși prin eforturile neobosite ale lui Valeriu Stancu. Au citit din versurile lor Jean Portante, Jean Poncet (Franța), Claudio Pozzani (Italia), Serge Basso ( Luxemburg), Helena Sinervo (Finlanda), Josè Manuel de Vasconcelos (Portugalia), Nicolae Spătaru (Republica Moldova), Metin Cengiz (Turcia), Valerii Țibulenco (Ucraina), Balasz Attila (Ungaria).

Voci poetice foarte diferite și totuși afine vocilor poetice românești printr-o salutară încredere în rostul poeziei, azi când toate rosturile culturii sunt contestate. Cele câte douăzeci de minute acordate fiecărui autor au reușit să capteze interesul auditorului, prezent în amfiteatrul Casei de Cultură „Mihai Ursachi“, la Muzeul Unirii sau la Muzeul Municipal „Regina Maria“, la Centrul Cultural „Cella Neamțu“, din localitatea Ciura, primar Cătălin Lupu. Uneori, da, s-a simți și sunetul gol al manierismelor, dar nivelul general a fost remarcabil. O bună impresie a făcut grupul celor trei poeți maramureșeni, Gheorghe Pârja, Gh. Mihai Bârlea, Nicolae Scheianu – „Trei crai din Nord“ – cum le-a spus cineva cu umor. Pe mine m-a emoționat roșeața din obrajii lor când au fost aplaudați, suava pojghiță de glorie efemeră, meritata răsplată a unei perseverențe, prin decenii, de „robi ai cuvintelor“.

Recitalul-maraton cu bine gândite momente muzicale (formațiile Altissimo Trio și Quartetul de fagoturi, Fagotissimo, al Filarmonicii de Stat Moldova) ne-a demonstrat că există încă o miză a poeziei în Europa, că se tipăresc mereu volume de poezie și au loc pretutindeni festivalurile ei. Mai mult, putem vorbi de o solidaritate a autorilor, dincolo de granițele lingvistice, practic permeabile prin traduceri și de un fertil schimb de idei în limbile de circulație. Am constatat prezența eficientă a unui grund al culturii european la autorii care au citit la Festival. Multora dintre ei li se potrivește chiar termenul de „Dilema metamodernism“ mai conciliant față de cel de postmodernism, oricum aliind sentimentul cu ludicul, tradiția cu șocul estetic, vezi recent Alex Ciorogar în „Dilema veche“ Poezia română extrem-contemporană.

Amintim că un moment dedicat Zilei Limbii Române a prefațat, prin vocile poeziei Angelei Baciu, Mihaelei Grădinaru, Doinei Guriță, Danielei Oatu, Indirei Spătaru, Aurorei Ciucă și Caliopei Tocală, în ambianța verde a Parcului Copou și a amintirii lui Eminescu, recitalul invitaților din zilele următoare, a celor veniți de departe sau mai de aproape.

De fapt, reușita acestor întâlniri literare, așa cum s-a întâmplat aici, este asigurată de selecția riguroasă a invitaților, când lucrurile se amestecă, numele sigure cu cele nesigure, dar ambițioase în exces, nu mai avem bucuria întâlnirilor unor oameni dedicați, ci un spectacol al contrastelor între talentați și netalentați, obositor în cele din urmă. Literatura ca imagine publică pierde enorm prin accesul la scenă al nechemaților ori al mediocrităților. Ei își spun poeți, dar sunt poeți și poeți, așa cum există actori și actori, una e să te cheme Ion Caramitru, cel pe care l-am pierdut fizic recent, alta e să te cheme XX și faci reclamă la un produs la tv. Respect efortul ambilor actori, dar nu-l pot admira decât pe unul dintre ei. Am fost la multe festivaluri și recitaluri, cel de la Iași a fost deplin reușit, după mine. Parcă și autorii au citit mai expresiv din textele lor, mult mai convingător. O reușită care a presupus mai multe elemente, unele tehnice, administrative, dar și unele imponderabile, pe care directorul Festivalului și al Casei de Cultură „Mihai Ursachi“, poetul Adi Cristi, a știut să le îmbine fericit. Rememorarea inițiativei înființării unui Studiou de poezie, „prima întreprindere privată de cultură“ acum patru decenii, unde au citit Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu, Marius Robescu și alții, câte un volum inedit, în ciuda piedicilor puse de autoritățile vremii, este un clar exemplu de „rezistență prin poezie“.