Corectorul dictatorial

De multe ori, poetul pare un împătimit jucător la ruletă, fiecare nou poem, fiecare volum recent scos îi întreține speranța că îi va aduce marele câștig. Adică elogiul criticilor, aprecierea unanimă a cititorilor, prețuirea colegilor de scris. Apoi, lent, intervine deseori resemnarea, nu, nu este nici de data aceasta cel mai grozav volum al lui, cum credea el, cartea sa se înșiră cuminte printre celelalte, onorabilă, dar nu a dat marea lovitură de imagine, nu a luat potul cel mare. Autorul se consolează treptat, apoi nu trece prea mult timp și iluziile sale se reaprind, acum va câștiga admirația tuturor, doar a pus inteligență, cultură și sentiment în poemele lui noi, acum se află la un punct înalt al împlinirilor sale. Și iarăși urmează drumul cunoscut, volumul său este semnalat de critica literară, are chiar un succes mediu, meritat, dar nu răstoarnă judecata anterioară a criticilor, nici aprecierile cititorilor. Ceva totuși le lipsește acestor poeți cu statut valoric stabil, dar nespectaculos, poate simțul riscului estetic, miza pe invizibil, curajul de a trece dincolo de poetic, tragismul în ultimă instanță. În lipsa acestora, poeziile adunate în volume elegante grafic sunt reușite, impecabile stilistic, mimat naive, sau manieriste, dar nu te cutremură prin profunzimea lor. Nu simți scânteia de inefabil talent în ordinea altfel ireproșabilă a cuvintelor, ai vrea ceva spontan, cuceritor prin simplitate, o stângăcie ca a lui Bacovia, expresivă în fond. Este vorba, de multe ori, de un fals idealism, de o frumusețe care nu convinge, prea lustruită, de indiferența arătată față de ceilalți, un estetism rafinat, dar previzibil. Ochii săi nu zăresc nucleele de sacralitate din jurul lui, ci doar frumusețea plată, nu vrea să se amestece în lumea cotidiană, vrea doar olimpianism pentru sine, condiție de supuși dorințelor lui pentru ceilalți. Eul lui supradimensionat privește lumea cu superioritate ca pe un spectacol, regizat de el. La polul celălalt, alt idealism fără substanță, se află poezia-manifest, sloganul versificat, pe temele agitate de comunism sau, acum, de progresism, un alt mod de a impune scheme ideologice. Poezia se strecoară suplă printre Scila estetismelor și Caribda angajărilor politice. Frumusețea poeziei autentice se află dincolo de ele.

Ai impresia că poetul falsului ideal vrea să controleze reacțiile emoționale ale cititorilor, nu să le provoace doar, manifestă o tendință de dictator suficient, de educator inflexibil, culmea, schematizând, nu deschizând limbajul, sărăcindu-l de fapt, obligându-l să intre în schemele sale manieriste, nu îmbogățindu-l. Am avut aceeași impresie dezagreabilă, încercând să trimit mesaje pe Whatsapp și constatând uluit și indignat că un fel de Corector dictatorial mi le deformează, pentru a corespunde tiparelor sale prestabilite. Scriam, de pildă, pentru și apărea penny, scriam normal Via de Fori Imperiali, apărea Via dei Forinți Imperiali, să mori de ciudă. Controlul emoțiilor, dirijarea mesajelor, ce lume a supravegherii totale ne așteaptă! Uniformizarea sexelor, începând cu nevinovatele, amuzantele haine unisex, de acum câteva decenii, a devenit recent program politic. Uniformizarea limbajului, uniformizarea loisirului, mega-concertele cu tineri veniți din toată lumea („care pun orașul X de la noi pe harta lumii!“. Ca să vezi!) sunt alte elemente ale alinierii generale. Un excelent articol din revista „Argeș“, nr. 5, „Chesterton și paradoxul lumii moderne“ semnat de N. Ganea, ne amintește forța unui scriitor din alt secol care vede în viitor cu o „paradoxală“ intuiție vizionară. Ce anume? „Modernitatea logică dusă până la capăt, sistemul uniformizator al regulilor care vrea să reducă întreaga omenire la un numitor comun și abstract, impersonal și arbitrar“… „Modernitatea logică“, o sintagmă care prevedea la vremea sa viitorul progresism? Omogenizarea vestimentației, vacanțelor, gusturilor, lecturilor facile, distracțiilor oferite de industriile spectacolului. O secularizare universală cu un surogat de laxism religios universal, calmul plat al unei mări cu insule care păstrează ceea ce conferă unicitate și demnitate ființei umane.