De-a lungul deceniilor scurse de la moartea lui Hemingway, pasiunea publicului pentru opera sa a fost dublată de un interes cel puțin egal legat de detaliile biografice, mai cu seamă privind ultima perioadă a vieții scriitorului laureat cu Premiul Nobel pentru Bătrânul și marea. Așa se face că, în ultima jumătate de secol, au apărut numeroase biografii ale lui Hemingway, cele mai multe aparținând unor autori americani, elaborate cu mai mult sau mai puțin talent. Din pleiada de lucrări biografice, ar fi de amintit măcar cele publicate de Mary V. Dearborn (Ernest Hemingway. A Biography, 2018), Richard Bradford (The Man who wasn’t there, 2020), Michael Katakis (Ernest Hemingway. Artifacts from Life, 2018), Jeffrey Meyers (Hemingway. A Biography, 1999) și masiva lucrare – 712 pagini, elaborată de Kenneth Schuyler Lynn (Hemingway, 1995), pentru a le menționa doar pe cele mai recente. Deși cercetările privind viața lui Hemingway au bătătorit subiectul, o nouă lucrare dedicată lui Hemingway, cea elaborată de Nicholas Reynolds și publicată recent, în ediție românească, la Humanitas, are meritul că insistă asupra detaliilor biografice mai puțin cunoscute (sau oricum insuficient documentate în lucrările anterioare) ale vieții autorului romanului Adio, arme, anume asupra mecanismelor recrutării sale de serviciile de informații sovietice, mai concret, de NKVD.
Miezul volumului – și argumentul cel mai solid al tezei (ce nu este, însă, nicidecum una nouă) care acreditează înregimentarea lui Hemingway în serviciile de informații sovietice este reprezentat de informațiile cuprinse într-un dosar de arhivă aflat în custodia National Archives and Records Administration (Arhivele Naționale ale SUA, Washington DC), rămas multă vreme secretizat sau cvasi-necunoscut cercetătorilor.
Așa cum sugerează și intervalul temporal din titlu, cercetarea lui Reynolds acoperă a doua parte a vieții lui Hemingway, răstimp ce corespunde, între altele, anilor războiului civil din Spania, pe fronturile căruia a activat mai ales ca trimis special (corespondent) al North American Newspaper Alliance, apoi perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial și debutului Războiului Rece. Confruntarea dintre forțele guvernului republican și trupele lui Franco avea să capete notorietate și implicare internațională, atrăgând inclusiv intervenții și poziționări din partea unor scriitori precum Ernest Hemingway și George Orwell. Pe frontul războiului civil spaniol, unde se poziționase, prin materialele sale, în mod vădit împotriva taberei generalului Franco, susținând guvernul republican, Hemingway a intrat în contact cu agenți și oameni de influență ai Moscovei, care au intuit importanța colaborării și a cooptării sale în susținerea intereselor taberei sovietice. Între aceștia, este de menționat Aleksandr Orlov, agent NKVD însărcinat cu instruirea trupelor antifasciste, care a reprezentat, de altfel, modelul personajului secundar Varloff din romanul lui Hemingway din 1940 – Pentru cine bat clopotele. Inițial, pentru ofițerii NKVD, anume cei aparținând de ramura externă a NKVD, rațiunea apropierii de Hemingway era legată de articolele scriitorului american în care acesta critica, deseori incisiv, linia guvernului american; agenții sovietici și liderii lor considerau că publicul american și nu numai acesta ar fi putut recepta mult mai ușor mesaje și declarații politice venite din partea unui autor cu notorietatea lui Hemingway. Ulterior, la începutul anilor 1940, pe tărâm american, Hemingway avea să îl întâlnească pe Jacob Golos, agent NKVD care activa de multă vreme pe teritoriul SUA, unde obținuse cetățenia americană încă din 1915. Integrat abil, de-a lungul deceniilor, în mediile de afaceri și în societatea din New York (unde conducea World Tourists Inc., entitate cu scop aparent de promovare a turismului, dar care servea de facto ca un organism de sprijin pentru agenții sovietici de pe teritoriul american), Golos era totodată unul din ofițerii NKVD cei mai influenți în zonă, a cărui expertiză era folosită de Moscova pentru obținerea de informații economice și tehnice din SUA. Potrivit informațiilor oferite de Aleksandr Vasilev, fost ofițer KGB, provenind din documente secrete sovietice (pe care le-a transcris personal, înainte de a fugi în Occident), Hemingway fusese recrutat de Golos, în toamna anului 1940; agentul sovietic a exploatat orientarea profund antifascistă a scriitorului, insistând asupra rolului URSS, acela de oponent fervent al fascismului. De altfel, aceleași documente transcrise de Vasiliev, provenind din dosarul lui Hemingway, acreditează ideea că recrutarea se realizase pe fondul unor motive ideologice, sintagmă care sugerează că decizia scriitorului nu era nicidecum motivată sau condiționată de rațiuni materiale sau de vreo altă compensație, excluzând, în același timp, constrângerea. Chiar și așa, transcrierile din dosarul secret nu oferă informații cu privire la sarcinile specifice concrete atribuite lui Hemingway de către Moscova. Dincolo de întrebările, certitudinile sau dubiile cercetătorilor și istoricilor, informațiile provenind de la sursa Vasiliev nu pot fi desconsiderate, chiar dacă transcrierile, oricât de verosimile, nu pot ține loc documentelor propriu-zise, din dosarul original, aflat la Moscova. Dar teza colaborării lui Hemingway cu serviciile de informații sovietice ar putea să explice temerile scriitorului (și depresia) în legătură cu supravegherea la care ar fi fost supus de guvernul american, pe fondul unei neîncrederi pe care, cel puțin public, Hemingway o pusese doar pe seama antifascismului său.