A murit un actor foarte iubit, Ion Dichiseanu. După trei luni de spitalizare. Chiar în ziua în care s-a anunțat decesul, familia a dat vina pe medicii care l-au îngrijit: diagnostic greșit, o bacterie ucigașă etc. Din păcate, nu e vorba de un caz izolat. De la o vreme, mai în fiecare zi aflăm de astfel de acuzații la adresa medicilor. Eroii cărora le datorăm în cea mai mare măsură depășirea vârfului pandemiei sunt puși la zid ca asasini. Am putut citi cuvântul pe pancartele manifestanților anti-Covid, la un loc cu o contestare masivă a interdicțiilor. Doctorul Arafat a devenit bestia lor neagră. Deși eficiența măsurilor nepopulare, cum altfel, luate de echipa lui s-au dovedit salutare și pandemia a bătut în retragere. Din eroii de anul trecut, medicii au devenit promotorii unei dictaturi medicale. Auzi vorbă! Toate morțile sunt suspecte și dau naștere la controverse. Iresponsabilii care își strigă indignarea pe toate canalele de televiziune (România Tv în capul listei!) nu s-au gândit o clipă ce ar fi însemnat ridicarea bruscă a tuturor interdicțiilor, cum își doresc din tot sufletul lor egoist, ca să nu spun ce ar fi însemnat absența lor în toamna anului trecut și în primăvara anului în curs. Culmea este că există și câțiva medici cunoscuți care, în loc să pună umărul la vaccinare, ca atâtea mii de colegi ai lor care s-au oferit voluntari, au preferat să creeze îndoială în efectele vaccinului și, încă, în auzul a mii de telespectatori. Calitatea de rudă nu îndrituiește pe nimeni să dea vina pe medici. Reacția e aproape automată. Și nu are în vedere neapărat sistemul, cât persoana medicului. Ceea ce e inacceptabil. Ca și datul cu părerea la TV a unor comentatori care, dacă ar fi luați din scurt, n-ar ști să spună în ce parte a corpului uman se află splina sau ficatul. Sunt buni în schimb la spart vorbe. Care-i transformă pe eroi în asasini.
Dar lucrurile stau și mai rău. În fond, e vorba de un fenomen general, care constă în triumful incompetenței asupra bunului-simț. Nu e de mirare, câtă vreme Guvernul numește în fruntea Televiziunii Naționale o craioveancă absolut necunoscută (să auzi și să nu crezi motivul: cică ar fi dușmanca de moarte a Olguței Vasilescu!), iar Banca Națională apelează la Viorica Dăncilă spre a coordona strategia euro a lui Mugur Isărescu. N-a făcut, în definitiv, Viorica Dăncilă destul de mult rău ca marionetă a lui Liviu Dragnea, după chiar spusele ei, inclusiv intrării României în zona euro? În aceste condiții de ce am fi iritați de faptul că domenii întregi din societate sunt lăsate de izbeliște? De pildă, cultura. Guvernul a dat milioane lăutarilor care, deocamdată cei din Dâmbovița, și-au falsificat documentele, ascunzând câștiguri ilicite în timpul pandemiei. Niciun ban în schimb pentru sectoare ale culturii care mor cu zile. Mandatul conducerii ICR a expirat cu o lună în urmă. Comisia de Cultură a Senatului nu pare preocupată de faptul că ICR nu funcționează, iar oamenii nu-și iau salariile, fiindcă nimeni nu are drept de semnătură. Președinția liberală a C.J. Oradea desființează practic revista „Familia“, una din cele mai vechi din țară, în care a debutat Eminescu, trecând-o în subordinea Bibliotecii Județene, și totodată comasează trei instituții importante de cultură, Opera, Teatrul și Filarmonica. Unde dacă nu în comunism s-a mai văzut o asemenea măsură? Iată că liberalii nu știu, cum nu știau nici comuniștii, că arta e rentabilă pe termen lung, mult mai lung decât un mandat politic.
P.S. Săptămâna trecută, faimosul prezident al Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, useristul domn Bulai, cel care a numit-o pe Fecioara Maria „mamă surogat“, dovadă de o subtilă gândire simbolică, a aterizat în ședința board-ului pentru indemnizațiile de merit, al cărui președinte este Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, ca să blocheze candidatura poetei Daniela Crăsnaru. Lasă că dl Bulai n-are nicio autoritate în materie de literatură. O fi scriind versuri și eu nu știu. Lasă că singurii care au capacitatea de decizie sunt scriitorii și artiștii, fiecare în domeniul lui. Dl Bulai și-a luat informația, fără s-o verifice, dintr-un ziar care nu indica nici măcar sursa poeziei cu pricina. Nu credeți, domnule Bulai, că vă faceți vinovat de abuz în serviciu? Funcția trecătoare de președinte al unei Comisii parlamentare nu vă autorizează să treceți peste votul unanim din Consiliul Uniunii Scriitorilor și să blocați votul tuturor celorlalți membri ai bordului ANUC. O intervenție mai clară a amestecului politicului în deciziile profesioniștilor nici că se poate. Aprecierile dv. critice privind literatura și eventualele compromisuri ale scriitorilor în trecutul regim seamănă cu o vânătoare de vrăjitoare. Nu pot să nu precizez că legea cu pricina este rodul inițiativei parlamentare a lui Adrian Păunescu. Aveați cunoștință, domnule Bulai, de inițiativa unuia din iluștrii dv. predecesori la președinția Comisiei?