Lucrarea lui Bill Fawcett, apărută într-o primă ediție încă din anul 2010, la o editură subsidiară a trustului Penguin Publishing, reprezintă o nouă contribuție a scriitorului, istoricului și cercetătorului amintit, una care se situează practic în siajul preocupărilor sale constante, care au generat apariții precum Trust me, I know what I’m doing. 100 more mistakes that lost elections, ended Empires and made the World what it is Today (2012) sau volumul cu vădit conținut contrafactual intitulat sugestiv 100 Stumbles in the march of History. What if the Great Mistakes in War, Government, Industry and Economics were not made? Bill Fawcett este deopotrivă un scriitor american a cărui carieră literară a început să capete contur la mijlocul anilor ‘80, atunci când a publicat mai multe lucrări de ficțiune, destinate mai ales tinerilor (seria Swordquest). Dimensiunea istorică a contribuțiilor sale are a face cu preocupările privind unele crize ale Războiului Rece (lucrările despre războiul din Vietnam, de exemplu), dar și, sau mai ales, cu analiza și reconsiderarea unor momente cheie din istoria umanității, a semnificației acestora și mai ales a implicațiilor generate de astfel de evenimente istorice. Este și cazul lucrării de față, una în care Fawcett propune o tentativă de identificare a 100 de momente-cheie a căror desfășurare a înrâurit substanțial evoluțiile istorice pe glob. Alegerea celor 100 de momente ar putea să pară arbitrară, însă foarte probabil multe dintre acestea s-ar regăsi pe lista oricărui alt istoric. Concret, incursiunea lui Fawcett debutează cu evocarea unui moment din Antichitate prea puțin avut în vedere în cărțile de istorie, anume decizia lui Aristagoras, despot al orașului ionian Milet, care i-a convins pe locuitorii orașului să se revolte împotriva autorității Persiei (499 î. Hr). Așezându-se în fruntea acestora, Aristagoras reușea să închege o alianță cu atenienii și cu Efes-ul, iar forțele lor reunite atacau și ocupau Sardis, capitala Lydiei conduse de Artaphernes, nimeni altul decât fratele lui Darius I. Acesta din urmă avea să intervină și să-i înfrângă rapid pe rebeli, luându-l prizonier inclusiv pe Aristagoras. Dar pacificarea nu a reglat definitiv situația. De unde până atunci, această extremitate a Imperiului fusese privită ca un loc sărac și prea puțin atrăgător, aproape anost, revolta unui despot ambițios, în persoana lui Aristagoras, avea să conducă la perpetuarea unor puternice resentimente ale puterii persane, inclusiv față de atenieni, care fuseseră implicați în ocuparea orașului Sardis. De altfel, războaiele greco-persane, inclusiv bătălia de la Maraton (490 î. Hr.) pot fi considerate ca evoluții generate, în cascadă, de gestul inițial de revoltă al lui Aristagoras și de resentimentele și spiritul de răzbunare al Imperiului Persan. Incursiunea lui Fawcett cuprinde și alte episoade răsunătoare din Antichitate, începând cu momentul ciocnirii dintre Alexandru cel Mare și ultimul suveran ahemenid Darius al III-lea la Gaugamela (soldată cu înfrângerea celui din urmă pe fondul unor decizii inexplicabile, culminând cu fuga, în ciuda superiorității numerice a trupelor persane), eveniment care marca practic prăbușirea Imperiului persan și implicit sfârșitul amenințării persane asupra civilizației grecești. Nu putea lipsi, desigur, din evocarea momentelor cheie care au schimbat istoria omenirii, episodul sfârșitului lui Alexandru cel Mare, în 323 a. Ch, echivalent cu fărămițarea uriașului său Imperiu, după cum nu a fost omis nici episodul bătăliei de la Cannae (216 î.Hr.) dintre romani și cartaginezii lui Hannibal, în timpul celui de-al doilea război punic (218-201 î.Hr.). Momente memorabile ale istoriei Romei precum ciocnirea dintre Caius Iulius Caesar și galii lui Vercingetorix la Alesia (52 a.Ch), soldată cu înfrângerea galilor, dar mai ales episodul dramatic survenit în 44 î.Hr., atunci când Caius Iulius Caesar sfârșea în urma unui asasinat, chiar în Senatul roman, în urma căruia avea să capete contur un al doilea triumvirat. Evoluții ulterioare conduceau la bătălia de la Actium (31 î.Hr), care punea capăt seriei de tensiuni și războaie civile ce afectaseră Roma, și, mai apoi, Republicii (27 î. Hr). Roma avea să fie condusă, de-a lungul următoarelor cinci secole, de o singură autoritate supremă, până în anul 476, atunci când ultimul împărat, Romulus Augustulus, era detronat de Odoacru, căpetenia herulilor, eveniment ce marchează sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Între momentele cheie, care au marcat istoria de-a lungul Evului Mediu, nu puteau fi omise episoade precum a patra Cruciadă (1202-1204), al cărei deznodământ a fost invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol, de către forțele venețiene și cruciate, evenimente însoțite de crime și violuri, cu atât mai greu de înțeles cu cât aceste acte reprobabile s-au desfășurat împotriva unor creștini, locuitorii orașului. De numele aceluiași oraș se leagă, desigur, alt eveniment major care a schimbat cursul istoriei, reflectat în volum, anume cucerirea Constantinopolului de către otomani în anul 1453. Asedierea și apoi cucerirea capitalei Bizanțului de către Mehmet al II-lea au marcat sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit, moment care devenise mai mult decât previzibil. Sfârșitul nu a putut fi împiedicat nici de rezistența eroică a apărătorilor, copleșiți de raportul de forțe disproporționat, nici de zidurile masive ale orașului, a cărui măreție de odinioară pălise. Sugestiv este un detaliu deseori trecut cu vederea, anume acela că unul din cei mai buni armurieri din epocă, tunarul Orban (cel care a contribuit decisiv la deznodământul bătăliei prin folosirea unor tunuri masive, care puteau arunca asupra zidurilor obuze de peste 250 kg), își oferise anterior serviciile și Impăratului Constantin al XI-lea, însă ultimul suveran bizantin a declinat oferta, din rațiuni de costuri.
În mod sur prin zător, Fawcett nu include referiri, nici măcar tangențiale, despre un moment funda – mental care a influențat evoluția omenirii, anume Marea Schismă din 1054, cu toate implicațiile sale. Or, tocmai semnificația și evoluțiile generate de această ruptură dintre creștinătatea latină și cea greacă meritau o abordare, fie ea și succintă. Înaintând de-a lungul secolelor, incursiunea lui Fawcett cuprinde borne reprezentative din perioada modernă, fiind evocate, între altele, războaiele napoleoniene (cu accent pe Austerlitz – bătălia celor trei împărați, dar și pe eșecul Grande Armée din Rusia lui Alexandru I sau bătălia de la Waterloo) și momentele decisive ale Războiului Civil din SUA (1861-1865) cu dez nodământul așteptat al Nordului, ale cărui trupe aveau deja în componența lor peste 100 000 de voluntari de culoare, spre sfârșitul războiului. În mod sugestiv, totul se petrecea în contextul în care o potențială eliberare a sclavilor în schimbul înrolării în armata confederată nici măcar nu fusese luată în considerare, pe fondul unei opoziții vehemente atât din partea politicienilor confederați cât și din partea administrației Jefferson Davis (primul si singurul președinte al Statelor Confederate ale Americii), deși generalul Robert E. Lee susținea, de fapt, un asemenea plan.
Pentru secolul al XX-lea, anvergura și semnificația unor momente și crize precum cele două conflagrații mondiale, apariția lumii bipolare și crizele fierbinți ale Războiului Rece și-au găsit, desigur, reflectarea meritată în paginile volumului. În cazul primei conflagrații, atenția se îndreaptă asupra momentului vizitei moștenitorului coroanei Habsburgilor la Sarajevo, în contextul căreia, pe fondul hazardului și al unor alegeri neinspirate legate de traseul coloanei oficiale, atentatorii din gruparea Mâna Neagră reușeau să își ducă la capăt planul de asasinare a arhiducelui Franz Ferdinand.
Alte momente ale secolului trecut, care au influențat evoluția omenirii, au fost în egală măsură evocate de-a lungul incursiunii lui Fawcett, de la Marea criză mondială din interbelic, la episoadelereper ale celui de-Al Doilea Război Mondial sau crizele succesive ale Războiului Rece (cu accent pe războiul din peninsula coreeană și războiul din Vietnam). Elaborat într-un stil accesibil unui public larg, lucrarea reprezintă o lectură agreabilă, care îndeamnă la reflecție în legătură cu circumstanțele și evoluțiile declanșate de momentele-cheie din istorie.