Rămân închis
Rămân închis. Zadarnic bat
în uşă,
Cel ce deţine cheia, a plecat.
În urma lui cresc arbori
de cenuşă,
Drumul se face mal întunecat.
Rămân închis, şi mi-e atât
de frig,
Pedeapsa cărei lumi o duc
în spate?
Nu mai am glas, şi nu mai pot
să strig,
Ferestrele sunt lacrimi sfâşiate.
Rămân închis, pâinea e mai
puţină,
Apa din cană s-a sfârşit şi ea,
Aştept un semn, şi mi se face
milă
De rănile întinse pe podea.
Număr clipele
Poştaşul nu-mi mai dă nicio
veste,
Ultima scrisoare a amurgit în sertar.
O lungă iarnă-mi bate-n
ferestre,
Vinul din cană e plictisit
şi amar.
Patul în care, răsfăţaţi,
ne-am iubit,
S-a împuţinat, abia mai respiră;
Încălzesc aşteptarea la un foc
geruit,
Număr clipele ce se deşiră.
Nu mai ştiu cât era de
frumoasă,
Ochii mi-au rămas de mult
fără ea,
Ziua de ieri rătăceşte prin casă,
Ziua de mâine nu mă mai vrea.
Diafană
Îmbracă-te-n petale şi în fluturi,
Văpăi de miere curgă împrejur.
Nu te grăbi, ai grijă
să nu scuturi,
Din întâmplare, aerul cel pur.
Un flaut lin aşterne-mi
peste rană,
Să nu mai ştiu de ce mă
răzvrătesc,
Când ochii mei ţi-or deveni
capcană
Şi-ntr-o troiţă-ar vrea
să te zidesc.
Provoacă-mă, iubito, fără teamă,
Vezi, trupul meu a aşteptat
destul,
A înflorit din nou, de
bună-seamă,
Respiră-l tot, în neodihnă, du-l!
Un pod prăbuşit
Un pod prăbuşit între mine
şi tine.
Paşii mei au renunţat
să te vadă.
Aş sta la taifas, nu am cu cine,
În odaie – doar nămeţi
de zăpadă.
Pe etajeră, o carte nescrisă
suspină,
Copertele ei viaţa n-o mai
încape,
Aşteaptă să o înfăşor în lumină,
S-o învăţ, poate, plutirea
pe ape.
Gândul nu mai ştie
la ce se gândeşte,
Rupe încă o filă din calendar.
Bătrânul ceasornic în sine
priveşte.
Cândva, vom fi daţi şi noi
la ziar.
Câte zodii
Frigul umblă desculţ
prin cătun,
Focul a uitat să se aprindă,
Sunt singur aici, vreau să spun,
Liniştea se loveşte de grindă.
Bat cuie de dor în albii pereţi,
Pentru poza ta lăcrimând
în sertar,
Aprind lampa, nu cumva
să îngheţi,
Nu cumva să mă obosesc
în zadar.
Oare, câte zodii mai am
de-ndurat?
Cine o fi, doamne, străina
din uşă?
Se uită la mine, are chipul
fardat,
Mă îmbie cu un potir
de cenuşă.
Podelele sunt pline de şoapte
Reazemă-ţi gura de respiraţia
mea,
În dogoarea ei să te-ascunzi.
Vom număra anii, vom bea
o cafea,
Rănile aşteaptă să le răspunzi.
Înserarea fumegă prin odăi,
Podelele sunt pline de şoapte.
Toate au culoarea sânilor tăi,
Parfumul rotund al merelor
coapte.
Nu adormi. Am zăvorât uşile.
Vântul ne priveşte prin geam.
Pe etajere stau, rânduite,
păpuşile,
Cărţile, despre care îţi
povesteam.
Dă, iubito, câştigul deoparte,
Şi cu el, suntem la fel de săraci.
Amână să vorbim despre
moarte;
Păsări tinere rătăcesc prin
copaci.