Poeme de Constantin Abăluță

Tot ce câștigă izvoarele…

Cel ce vine la mine și nu mă găsește acasă

mă face să gândesc corect lumea

involuntar îmi prefațează

posteritatea

copacul din care se meșterește o ușă

piatra din care se cioplește cruce pe-un mormânt

știu oare unde se duce cel ce a viețuit

și-a avut copii care se vor perinda

pe ușa de lemn pe crucea de piatră

umbre de oameni răsucite-n vântul serii

ca niște hieroglife nențelese

ce să-nțelegi : răcoarea vine din adâncul

pământului

amintind tot ce câștigă izvoarele

când scaldă oseminte omenești…

Zile nopți viață

Ce zile ce nopți ce viață

în tot ce trăiam

necunoscutul din mine avea întotdeauna

câștig de cauză

să fii într-o mie de locuri

prelungit de razele soarelui

cenzurat de ploi rebele

cu prieteni zurlii călătorind prin lume

eu am fost cel mai iubit

intrus al marilor metropole

exponatul favorit al muzeelor de paleontologie

eu și numai eu pioneza

uitată pe tronul regal

de-o slujnică oligofrenă a revoluției proletare

A nu face nimic te salvează

Zilele în care nu fac nimic mă salvează

este o formă de protest

față de trecătorii care forfotesc pe străzi

față de frunzele din copaci care scarmănă

clorofila

când a murit bunicul peștii prinși de el

de când se știe pe lume

s-au întors pe furiș în balta de la marginea satului

ca și când bunicul n-ar fi făcut nimic toată viața

cred că lui îi seamăn

când voi da ortul popii cărțile mele

se vor întoarce în literele din care au fost

alcătuite

casa mea va fi-ngropată în maldăre de hârtii albe

în grămezi impresionante de litere fără nici un

înțeles

o viață în care nu faci nimic e singura care te

salvează

În căutarea broaștei țestoase

Poate că asta e fericirea zice prietenul meu

și face un film mut despre mine

excesivă e lumina în care mă așează

unic drum prin pădure

La ce bun cuvintele

mai harnice-n culise decât față-n față

pieziș e traiul omenesc

mai bine mut ca luna

Bine ai venit străinule

vorba ta e încă neprocesată de urechile mele

ne-am strâns mâna de prea puține ori

când s-o bătuci din cauza palmei mele

voi ști că a venit sfârșitul

și voi pleca în căutarea broaștei țestoase

Nu mai vreau să scriu nimic

Nu mai vreau să scriu nimic

e-n mine o singurătate longitudinală

ca a călătorilor care-și uită trecutul

ca a fiordurilor în care se botează nou-născuții

să ai puterea să nu mai treci pe nici o stradă

să nu mai locuiești în nici un bloc

să nu mai deschizi

nici o fereastră

nu masă nu scaun nu oglindă

manuscrise rupte cu dezinvoltura

cu care îți tai unghiile încarnate

nu aveți ce învăța de la mine

dați foc copacului de vârsta mea

fantomă trăind o clipă în flăcările unui nor

Înainte de căderea nopții

Pe când nu făceam nimic

zilele mi se păreau mai lungi

era un efect optic

o covârșitoare nonșalanță a pupilei

să cred că nimicul are nevoie de ochelari ?

să ignor că nimicul strivit sub pași

respiră rea-credință?

oricum fratele meu punea pariu pe stele

un prieten pe piatra din mijlocul mării

proful de astronomie desena curbele găurilor

negre

toate astea numai ca să nu uit drumul către casă

și nimic după nimic pas după pas

să ajung teafăr în odaia mea

înainte de căderea nopții

Mama tot scria

Amintirile în care nu cred

ceața pe străduțele înguste

filmul degetelor mele clipind pe ziduri

de case părăsite

am tot zis că voi pleca în altă parte

am tot chemat prieteni împrejuru-mi

ca un condor care ocolește munții

și prăpăstiile într-o clipă

în apa tot mai molcomă a izvorului

împotmolit bolovanul

capului meu

mama tot scria scrisori

aș vrea să știu dacă soarele le-a primit

și să mor împăcat

Omul strălucește

Cele mai multe zile nu folosesc nimănui

mantaua pământului se mișcă întruna

într-o întâmplătoare rază de soare

omul strălucește o clipă

e așa de bine pe pragul nimicului

stâncile și vrajba oceanică

îți dau tărie ființă cuvântătoare

benevolă tăcere vulcanică

o singură frunză ajunge minții tale

să dea circumvoluții

clorofiliene

și iarna cu albul ei

să te boteze

în fărădelegea spațiului infinit

(din Înainte de căderea nopții,

volum în lucru)