Târgul de Carte de la Frankfurt 2020, între festivalizare și digitalizare

Târgul de Carte de la Frankfurt, care are o vechime de peste 500 de ani (fiind înființat într-o zonă unde, datorită prezenței lui Johannes Gutenberg la Mainz, existau mulți tipografi importanți), revigorat după cel de-Al Doilea Război Mondial, după ce, din iluminism încoace, prim-planul fusese deținut de Târgul de la Leipzig, și-a mențiut și în acest an strălucirea. În ciuda dificultăților create de pandemie, au avut loc peste 800 de evenimente, nu numai digitale, cum s-ar putea crede, ci și întâlniri ale scriitorilor cu publicul; amatorii de literatură fiind nevoiți să se înscrie din vreme și să plătească suma simbolică de 1,50 EUR pentru fiecare eveniment.

Vreme de 5 zile au avut loc lansările a 150 de autori, preponderent din Germania (mulți dintre autorii străini fiind totuși nevoiți să își anuleze venirea din cauza restricțiilor de ultimă oră). În schimb, străinii absenți au fost foarte mediatizați online, prin lecturi, interviuri, chiar spectacole de teatru, accentul fiind pus în mod special pe interactivitate și preluarea unor „tehnici“ de captare a atenției publicului de la alt tip de manifestări: festivaluri literare, poetry slams cu votul publicului, pe lângă cel al juriului, ș.a. De exemplu, cărțile de bucate au fost lansate în contextul gătitului spectaculos, iar cărțile pentru copii erau prezentate de către ilustratorii care desenau pe loc, pornind de la cuvinte-cheie transmise pe internet de către micii cititori. Copiii aveau de asemenea prilejul să discute cu autorii, astfel încât, practic, lansările au devenit un dialog foarte viu. Pentru editori și librari s-au organizat seminarii și conferințe despre evoluțiile piețelor de carte în pandemie, despre noi inițiative care să răspundă crizei, despre drepturi de autor în context intermedial, dezvoltare sustenabilă, rolul cărților în dezbaterile despre climă, refugiați, migrație, rasism etc. (ceea ce a presupus și implicarea Ministerului de Externe).

Partea virtuală (135 de evenimente) a fost organizată din două studiouri înființate special, care au transmis timp de 28 de ore. Iar colaborările cu diferitele Literaturhäuser („Case ale Literaturii“) din Germania, dar mai ales cu traducătorii, au fost pregătite încă din martie. Multe edituri și-au filmat propriile interviuri, trailere etc.

În centrul atenției s-au aflat, ca de obicei, mai ales cele două mari premii care se acordă anual la Târg: Deutscher Buchpreis („Premiul German de Carte“) și Friedenspreis des Deutschen Buchhandels („Premiul pentru Pace al Librarilor Germani“). Cel dintâi i-a fost acordat scriitoarei Annette Weber (n. 1956) pentru Annette, ein Heldinnenepos (Annette, epopeea unei eroine), povestea luptătoarei Anne Beaumanoir din Rezistența franceză. Cel de-al doilea, cu o anume semnificație politică, a fost obținut de filozoful și economistul indian Amartya Sen, cunoscut pentru contribuțiile legate de combaterea inechităților sociale.

Canada, țară-oaspete a Târgului deopotrivă în acest an, cât și anul viitor, și-a concentrat prezentările în jurul unui motto din Walt Whitman: „I contain multitudes“, subliniind diversitatea etnică, lingvistică și literară. Ceea ce a comentat și celebra Margaret Atwood într-un interviu bilingv acordat unui alt scriitor canadian, Charles Foran, în care a schițat evoluția scenei literare și politice canadiene din anii 50 până azi.

Am participat la câteva lansări în oraș, între care mă voi opri, în principal, asupra cărții monumentale a lui Jürgen Goldstein, Hans Blumenberg. Ein philosophisches Porträt (Hans Blumenberg. Un portet filozofic, Editura Matthes und Seitz, Berlin). Jürgen Goldstein oferă, cu maximă claritate, în anul centenarului nașterii filozofului Hans Blumenberg, o panoramă de peste 600 de pagini a gândirii autorului Genezei lumii copernicane. Vorbind despre teme majore precum istoricitatea, metaforologia filozofică, mituri și antropologie, el nu a lăsat totuși în umbră nici biografia discretului profesor. Goldstein, profesor de filozofie la Koblenz, a fost el însuși elevul lui Blumenberg, ceea ce i-a prilejuit istorisirea unor amintiri și anecdote revelatoare pentru portretul celui evocat.

La o altă prezentare de carte nu am mai avut prilejul să ascult chiar autorul, islandezul Hallgrímur Helgason, care a trebuit să-și decomande sosirea în ultima clipă, ci un actor (foarte bun și cunoscut, de altfel, în Germania). Am avut prilejul să ascult pagini dintr-un autor foarte interesant, care ar putea fi asociat „familiei“ stilistice din care face parte și danezul Peter Høeg. Romanul său, Șaizeci de kilograme de lumină solară (Sextiu kiló af sólskini), ilustrează cu umor (cam sec și uneori chiar macabru) modernizarea Islandei în secolul al XIX-lea, de-a lungul a două generații.

Am lăsat la urmă, datorită interesului pe care e de presupus că ar trebui să-l stârnească în România scriitoarea, lansarea romanului Die Unschärfe der Welt („Neclaritatea lumii“, Editura Klett-Cotta) de Iris Wolff, autoare născută la Sibiu în 1977. Emigrată împreună cu familia pe când avea 12 ani, a studiat literatura, studii religioase și arte plastice la Marburg și apoi s-a dedicat literaturii, fiind multiplu premiată și aflându-se acum la a patra carte. Romanul, istoria unei familii din Banat, prezintă succint, dar cu eleganță și ușurință în frazare, realitățile de pe tărâmurile noastre în secolul XX. Scrierea cărții a presupus folosirea unor documente de familie, tema identității fiind centrală, ca și în celelalte scrieri precedente.

E adevărat că Târgul de Carte de la Frankfurt 2020 și-a schimbat în acest an deviza, fiind nevoit să o transforme din „Lumea – oaspete la Frankfurt“ în „Frankfurt – oaspete al lumii“. Dar acest lucru nu a diminuat anvergura sa culturală, de o diversitate și energie în continuă transformare, și nici freamătul care cuprinde în fiecare toamnă orașul, cititorii pasionați găsind și acum soluții să-și întâlnească autorii preferați (dar și să se întâlnească și să comenteze între ei).